Universitatea Craiova nu mai există de un an şi jumătate, decât prin tribunale şi, firesc, în sufletele suporterilor. Trăiri transpuse pe facebook, în comenturi la poze photoshopate.
În ultima vreme, când rectorii caută, ce-i drept prin interpuşi, prin arhivă, documente privitoare la modul cum a avut loc tranzlaţia echipei dinspre public spre privat, rămâne în picioare aceeaşi întrebare, cu un subiect drag fanilor: Palmaresul, unde-i domne’ palmaresul?
Unde ar putea fi? La Mititelu, Staicu ori Badea! Dacă Staicu i-a vândut lui Mititelu societatea cu palmaresul, înseamnă că-i la el… aşa că fanii trebuie să stea benoclaţi la procese, la tribunale, la sentinţe… în aşteptarea deciziei exaltante!
Poate că Staicu nu i-a vândut lui Mititelu societatea care deţine palmaresul. Aoleu! Ce dumnezeu se întâmplă în acest caz! Înseamnă că palmaresul e la Dinel, atunci nu ne mai interesează procesele. Ci aşteptăm un investitor potent, nu sexual, ci financiar… să răscumpere societatea cu pricina de la Dinel, să putem cânta: O iubire alb-albastră…
Dacă nu contează tranzacţia Mititelu – Staicu, şi universitarii au descoperit prin arhive că nu au cedat şi palmaresul la tranzacţia din ’91. Înseamnă că palmaresul e la … CS Universitatea Craiova, clubul condus de Pavel Badea! Waw!
Aoleu! Păi şi atunci… în ultimele două variante, înseamnă că ori de vreo 8 ani încoace (primul caz), ori de două decenii şi un pic (cazul Badea)… suporterii nu au ţinut cu Universitatea cea ADEVĂRATĂ, deţinătoare a STEMEI şi a PALMARESULUI. Au ţinut cu o Universitate fără stemă şi palmares…
Totul depinde de tranzacţia din ’91, ori de cea dintre Dinel şi Mititelu, când un simbol a fost dat pe o pompă de benzină, aia din faţa Parcului Romanescu. Sentimentele ultraşilor depind de inginerii financiare dintre patroni de carton?
Până când craiovenii nu vor pricepe că palmaresul nu e ceva palpabil sau e o simplă statistică, iar ceea ce contează e bucuria de a fi pe stadion, de a ţine cu o echipă care te reprezintă, nimic nu contează.
sursa: oltenia-sport.ro
