O legenda a teatrului romanesc a ajuns sa locuiasca printre gunoaie si sa cerseasca pentru a-si putea duce mai departe traiul. Desi face acest lucru de 20 de ani, nimeni nu i-a cunoscut pana acum povestea.
S-a ales praful de palmaresul si batranetea unui regizor artistic. Mihaita Dragomirescu a ajuns la 58 de ani cu mai mult noroc decat a avut poate cineva intr-o viata. Este nemuritor, asa spune el! A vazut moartea cu ochii de doua ori, dar de fiecare data a scapat ca prin minune.
Viata lui poate fi transpusa oricand intr-un scenariu de film. L-am gasit cersind, cu o bucata de carton in mana, in zona Piata Romana. Cu barba alba, deasa, si imbracat cu o geaca ponosita, domnul Dragomirescu nu intinde mana pentru maruntis, ci cerseste cu o demnitate de piatra.
“Cine vrea sa-mi dea un banut, bine, cine nu, nu. Eu nu strig dupa oameni. Dar imi iau rolul in serios, pentru ca pana la sfarsitul lunii trebuie sa ma straduiesc sa strang bani de chirie si mancare, 500 de lei, altfel ajung iar pe strazi”, ne explica el. Ca si cum ne-am cunoaste de-o viata si am sti ca el a trait fix ca un boschetar, prin gari si prin diverse cotloane ale orasului.
Aceasta este povestea socanta a unui om pe care multi il recunosc pe strada, dar nimeni nu stie ce tragedie se ascunde dincolo de cartonul care il ajuta sa supravietuiasca. Si parca nu crezi ca intr-adevar un om care a avut o asemenea cariera poate avea asemenea destin. Povestea este insa reala. Am mers la Mihaita Dragomirescu acasa intr-o dimineata. Acasa inseamna o camera de nici 10 metri patrati, “mobilata” cu o saltea, o soba si un televizor. Ne punem la o masa, iar povestea de viata a regizorului curge sincer si cu regrete. “Au fost multi din grupuri organizate care au vrut sa ma ia la cersit si sa le dau si lor din ce castig. I-am refuzat categoric. Eu ies pe strada ca sa obtin niste bani pentru a trai de azi pe maine, nu ca sa ma imbogatesc, sau sa-i imbogatesc pe altii”, explica el.
“Am venit din Caras Severin cand aveam 18 ani. Am terminat regie si film si am plecat in Braila, unde am facut stagiatura ca regizor artistic. Aproape 10 ani cat am lucrat acolo am locuit intr-un hotel. Tot in Braila am cunsocut-o si pe sotia mea, care era un spectator fidel al spectacolelor mele. Cum ar fi <>, dupa cartea lui Buzura, sau < >” , isi aminteste artistul cersetor.
Contactati de CANCAN.ro, mai multi dintre fostii sai colegi de la teatrul din Braila, dar si celebrul regizor Sergiu Nicolaescu, cu care a colaborat in trecut, si-au amintit de el si au ramas socati cand au aflat ce a ajuns.
De 20 de ani el traieste doar din mila altora si aprecierile unor vechi colegi care il stimeaza, insa nu-l pot ajuta. “O perioada am locuit in casa marelui regizor Dinu Coicea, de-aici din zona, insa nimic nu dureaza o vesnicie. Acum ies pe strada si cersesc, sau mai fac animatie prin diferite seriale pentru cativa banisori. Am fosti colegi care stiu cine am fost eu si nu se indura sa ma lase sa mor de foame”, a povestit pentru CANCAN.ro Mihaita Dragomirescu.
Citeste maine continuarea povestii tulburatoare a regizorului, cum a scapat cu viata dupa ce a incercat sa se sinucida cu pastile pentru bolnavii de cancer si ce legatura fenomenala exista intre filmul “Filantropica” si Mihaita Dragomirescu.
sursa: cancan.ro
