Reporter: De câţi ani “slujiţi” cântecul popular?
Maria Golban: Dacă mă gândesc la prima apariţie “pe scenă”, cea de la serbarea finalului clasei I, ar cam fi ceva ani, însă, totuşi, premiile obţinute la concursurile interşcolare din clasa a IX-a (1981-1982) au fost cele care m-au determinat să aleg a sluji cântul popular, aşa că, iată….s-au adunat vreo trei decenii!
Rep: Câte albume aţi reuşit să imprimaţi până acum şi care sunt acestea?
Maria Golban: Nu fac parte dintre interpreţii care-şi arată măsura valorii prin numărul de albume, ci consider că materialele pe care le culegi, le înregistrezi şi le dăruieşti apoi publicului trebuie să se aşeze, mai întâi, pe sufletul tău, să le simţi, să-ţi placă ţie mai întâi. Astfel, în 1996 am realizat primul album (CD şi casetă audio), denumit De la Frăsinet la vale, care cuprinde 14 cântece acompaniate de o orchestră condusă de dirijorul Ovidiu Barteş. În anul 2000 am înregistrat cel de-al doilea album, Bate vânt de sub Vlădeasă, cuprinzând 15 cântece acompaniate de această dată de un grup instrumental condus de dirijorul Ştefan Cigu, iar în anul 2006, alături de grupul instrumental condus de violonistul Traian Covrig, au urmat alte 19 cântece pe care le-am dăruit celor care ştiu să asculte, sub forma unui album denumit Folclor Nepieritor…de dragoste şi dor. Pe lângă acestea, în anul 1998 am înregistrat, împreună cu alţi doi interpreți din zona Clujului, un album cu colinde, denumit Astă sară-i însămnată, iar în anul 2002, în calitate de coordonator (fiind la acea vreme referent în specialitatea “cultură tradiţională” la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj) un alt album cu colinde, alături de interpreţi din această parte de ţară, denumit Veste bună gazde-n casă!
Rep.: Care este cântecul care v-a consacrat?
Maria Golban: Cântecul doinit Greu mi-e mamă-n astă lume, cu care am obţinut cele mai multe premii la festivalurile-concurs de gen, apoi Tânără mă măritai, o purtată cu text de înstrăinare, în care, probabil, s-au regăsit foarte mulţi dintre cei care l-au îndrăgit, iar de pe cel mai recent album, Folclor Nepieritor…, cântecul doinit Du-te dor cu dorurile, învârtita Pelinaş, pelin amar şi ţarina Du-te bade-n ceie habă (habă=şezatoare). Aceste cântece am constatat că au fost cele mai solicitate în cadrul emisiunilor radio sau tv, de dedicaţii, dar au obţinut şi cele mai multe aplauze în sălile de spectacol.
Rep.: Aţi făcut vreun compromis pentru a ajunge ceea ce sunteţi acum?
Maria Golban: Niciodată! De aceea poate, în opinia mea, nici nu am ajuns foarte departe şi, dacă spun asta, mă refer la faptul că nu sunt zi de zi pe toate posturile de televiziune, însă este atât cât mi-am dorit. Dacă cei ce ne-ascultă odată doresc să o facă şi a doua oară, dacă după apariţia în cadrul unei emisiuni de televiziune rămânem în gândul şi în sufletul telespectatorilor, este un semn că suntem pe drumul drept.
Rep.: Consideraţi că odată cu perfecţionarea, cu modelarea personalităţii şi implicit depăşirea condiţiei îşi face simţită prezenţa şi succesul?
Maria Golban: Fără îndoială! Însă în vremurile pe care le trăim în prezent, de foarte multe ori, succesul este perceput greşit. Se consideră adesea că “succes” înseamnă să apari zilnic la televiziune (evident contra cost) fără să conteze nici ce cânţi, nici cum cânţi, nici cum eşti îmbrăcat. Nu vizez un astfel de succes! Vreau ca atunci când sunt ascultată şi privită să pot fi identificată cu zona etnofolclorică pe care o reprezint!
Rep.: Se mai simt copiii atraşi de muzica populară? Mai sunt interesaţi tinerii să se îndrepte către acest gen de muzică?
Maria Golban: În măsura în care Dumnezeu le dă părinţi şi dascăli care să ştie cum să le insufle dragostea şi respectul pentru aceasta, da. Din fericire, vedem cu toţii atât de mulţi tineri, din toate colţurile ţării, care ne încântă auzul şi privirea cu repertorii bine alese şi cu costume de o reală valoare, reuşind, astfel, ca în cadrul festivalurilor-concurs (şi nu doar) să contribuie la asigurarea continuităţii culturii tradiţionale din fiecare zonă folclorică.
Rep.: Duce România lipsă de interpreţi de muzică populară?
Maria Golban: Nu!
Rep.: Ce alte preocupări aveţi, în afara muzicii?
Maria Golban: Preocupările mele sunt în mare parte legate de patrimoniul cultural tradiţional. Deşi sunt licenţiată în economie, printr-un master în Comunicare Interculturală (urmat la Facultatea de Litere a Universităţii din Craiova) mi-am “legitimat” şi pasiunea pentru promovarea şi protejarea culturii tradiţionale. Pe această dimensiune se înscriu şi cele două lucrări de cercetare etnografică, recent apărute la prestigioasa editură Eikon, unde, alături de conf. univ. dr. Aurel Bodiu (etnolog), am lansat Portul popular românesc şi maghiar din judeţul Cluj. Interferenţe culturale şi Portul tradiţional românesc din Bistriţa-Năsăud (cea de-a doua fiind încadrată într-un amplu proiect de profil aparţinând Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud).
Rep.: Ce proiecte aveţi pentru noul an? Maria Golban: Mă rog lui Dumnezeu să mă țină sănătoasă și să pot contribui, măcar ca până acum, la continuarea activității în domeniul, atât de drag mie, al promovării și protejării patrimoniului cultural tradițional. În acest sens, în prezent lucrez la o carte având ca temă interiorul casei țărănești din spațiul ardelean care îmi propun să apară pe piața literaturii etnografice în cursul anului viitor. De asemenea, mă gândesc de ceva vreme la realizarea unui album cu cântece ritualice și mi-ar plăcea dacă și acest proiect s-ar concretiza în anul viitor, care aș dori să vină cu multe împliniri pentru toți românii.
Rep.: Doriţi să transmiteţi un mesaj pentru publicul oltean iubitor de muzică populară?
Maria Golban: Cu mare bucurie! Postul Crăciunului să vă aducă liniște și pace sufletească, sărbătorile ce vin să vă găsească sănătoși și mereu cu aceeași putere de a iubi cântecul popular și pe noi, slujitorii săi!
