„Cazul singular” de la Arad seamănă cu alt „caz singular”, de acum aproape zece ani În cazul respectiv, interlopii s-au plimbat cu bomba în geantă prin jumătate de țară Martorii au declarat că este posibil ca bomba să fi fost livrată de membri ai grupării Sportivilor.
- Asasinatul în stil mafiot de la Arad care, potrivit autorităților, nu ar trebui să îi îngrijoreze pe români, fiindcă totul este sub control, evenimentul fiind „un caz singular”, un banal atac mafiot cu cu bombă, readuce în prim-plan un alt „caz singular”, în care interlopii au defilat pe sub nasul organelor cu bombe și au mitraliat un om nevinovat, în buricul Capitalei.
Bombe cumpărate sub nasul serviciilor secrete și plimbate prin jumătate de țară și atacuri mafiote comise în miezul zilei – acestea sunt „ingredientele” dosarului Mironescu-Mararu, care șoca România în urmă cu aproape un deceniu. Spre deosebire de cazul de la Arad, unde un afacerist a fost aruncat în aer, de un ucigaș plătit, în cazul Mararu bomba plasată sub mașina sa nu a explodat. Însă interesant este cum a ajuns bomba sub SUV-ul țintei: bomba cumpărată din București a fost plimbată, zile la rând, prin jumătate din ţară, putând exploda în orice clipă.
După cum rezultă din declarațiile date de martori, se pare că bomba ar fi fost cumpărată de la un anume „A.A.” sau de la membrii grupării Sportivilor din Capitală. „Negăsind pe cineva care să ducă la îndeplinire planul de asasinare a lui G., A. a plecat la București, urmând să caute un pușcăriaș în vederea suprimării vieții lui … . Deoarece am fost plecat din Piatra-Neamț, eu nu l-am mai văzut pe A. și nici nu am mai auzit discuții privitor la acesta sau la omorârea lui G. (…) Dispozitivul cred că i-a fost pus la dispoziție de A. care, este posibil, să-l fi achiziționat fie prin intermediul lui AA. fie de la clanul Sportivilor, din capitală”, a declarat un martor.
După ce a trecut prin mai multe mâini şi a fost ascunsă prin mai multe locuinţe, bomba a ajuns în poşeta unei dame de consumaţie care i-a ţinut companie unui asasin plătit. Iată ce a povestit aceasta, în faţa judecătorilor: „După un timp s-a reîntors E., a constatat că eram supărată, m-a întrebat ce este cu mine și mi-a spus să stau liniștită întrucât nu se va întâmpla nimic cu mine. Mi-a spus să nu mă sperii și că el este asasin plătit. La afirmațiile acestuia, eu am început să plâng, dar E. mi-a spus să stau liniștită pentru că în seara respectivă nu se va întâmpla nimic. La un moment dat, în timp ce ne aflam în camera, E. a luat acel rucsac și a mers într-o anexă a camerei, un fel de debara. În momentul în care a ieșit din debara, am constatat că E. avea niște mănuși chirurgicale. După aceea, E. s-a întors și a pus acel rucsac în sertar. M-a întrebat dacă sunt curioasă să văd ce este în acel săculeț, iar eu am spus că nu vreau să văd. Nu voiam să vad deoarece bănuiam că ceva nu este în regulă. (…) După un timp am mers la o gogoșerie și în timp ce ne aflam în mașină, E. mi-a cerut să-i dau pachetul din geantă. E. a lua pachetul și l-a pus în portbagajul autoturismului lui F. După un timp E. a luat acel pachet din portbagaj și a lipsit un sfert de oră. S-a întors la mașină având acel pachet pe care l-a pus tot în portbagaj. După aprox. 30 minute la solicitarea lui F., am plecat cu acesta spre domiciliu. În drum spre domiciliu, se făceau glume de F., în sensul că spunea: „Poate sărim în aer!” și din această afirmație am dedus că acel pachet de fapt ar fi o bombă. Am ajuns la domiciliu, prima coborând eu. La două zile m-am certat cu E. În ultima zi a relației mele cu E. acesta mi-a explicat că acel pachet era o bombă și că trebuia să fie pusă sau să o pună sub mașina unei persoane din Piatra-Neamț. Ne-am despărțit, după care m-am reîmpăcat cu E., apoi, în luna ianuarie mi-a spus că merge la Piatra-Neamț. Nu știu dacă această deplasare a lui E. avea vreo legătură cu acel pachet. Ulterior am aflat despre evenimentul cu bomba de la Piatra-Neamț de la știri și am dedus că ar fi o legătură între acea știre și deplasarea lui E. la Piatra-Neamț. (…) Geanta de care facem vorbire și în care am pus acel sac-rucsac era de fapt poșeta mea. Pachetul nu era greu, apreciindu-l la o greutate de aprox. 2 kg. Nu am văzut niciodată cum arată o bombă. Eu am stat la întoarcere spre domiciliu pe bancheta din spate. Pachetul mi-a fost cerut de E. în timp ce ne aflam în mașină, pe bancheta din spate. Nu am văzut decât că era un rucsac. Poșeta despre care făceam vorbire era o poșetă normală, nu un plic.”
O altă martoră, Y., a declarat în instanță următoarele: „Am fost prietenă cu inculpatul F. Din câte îmi mai amintesc pe data de 28 sau 29 decembrie 2012, dar cu siguranță după Crăciun, prietenul meu F. mi-a propus să facem o plimbare cu mașina. Am plecat în acea plimbare împreună cu: prietenul meu F., U., E. și un alt băiat cu prenumele UU. Îmi amintesc că am mers în Piatra-Neamț la un Mall, unde E. aștepta pe cineva. Am servit la un bar un suc. La un moment dat a venit o persoană care a vorbit cu E. și F., dar nu am auzit ce discutau, întrucât nu eram atentă. Nu am făcut cunoștință cu persoana respectivă și nu-mi mai amintesc dacă acesta s-a recomandat. Am plecat de la acel bar, eu împreună cu U. și acel băiat, cu mașina condusă de F., iar E. a mers cu mașina acelei persoane care a venit la masa noastră, deplasându-ne la o pensiune. În momentul în care am ajuns la pensiune, acea persoană pe care am așteptat-o la Mall a prezentat celor trei băieți o cameră, de la acea pensiune, ușa camerei fiind deschisă chiar de persoana despre care făceam vorbire anterior. Ulterior E. a fost luat de acea persoană și au coborât din pensiune, în cameră rămânând noi. E. a lipsit aprox.10 minute, după care a revenit în cameră. În momentul în care E. s-a întors în cameră am constatat că acesta avea un pachet, ca un sac de culoare verde, pe care l-a pus într-un sertar de la mobilă de la televizor. În acel moment E. nu a spus nimic cu privire la acel pachet. După aceea am plecat de la pensiune, până la același Mall despre care făceam vorbire la începutul declarației, unde ne-am despărțit, în sensul că eu cu F. am plecat spre domiciliu, iar ceilalți trei au rămas în Piatra-Neamț. Pe drum spre Târgu Ocna, F. nu a spus nimic referitor la discuția cu persoana care ne-a așteptat sau la pachetul primit de E. Ceea ce am înțeles era că trebuie să ne întoarcem a doua zi pentru a-i lua pe ceilalți trei. După ce am ajuns la Mall, locul unde ne-am întâlnit cu cei trei, ne-am deplasat cu mașina în oraș, apoi am parcat-o și ne-am plimbat. Ne-am plimbat prin centru și prin alte locuri pe care nu le pot preciza, după care am revenit la locul unde am parcat mașina, am urcat cu toții în mașină. Nu am înțeles de ce am așteptat, ceea ce știu că E. ar fi trebuit să facă ceva. La un moment dat E. a plecat singur, lipsind aprox. 5 – 10 minute. După revenirea lui E. am plecat cu toții la Târgu Ocna. Prin apropierea pieței unde ne plimbam am văzut la un moment dat cum inculpatul E. îi arăta acelei persoane, un spațiu comercial care avea o firmă luminoasă și „777”. E. i-a spus că diseară trebuie să facă ceva pe acolo. Din momentul în care am revenit a doua zi la acea pensiune, nu am revăzut acel pachet pe care îl adusese cu o zi înainte inculpatul E. La întoarcere am auzit în mașină că cei trei băieți discutau că dacă reușeau aveau bani, dar nu au prezentat aspecte concrete cu privire la ce ar fi trebuit să facă pentru a avea bani. În drum spre întoarcere E. a început să glumească cu F., spunându-i în legătură cu acel pachet că dacă ar sări în aer o să murim cu toții. E. nu a mai dat alte detalii. Mi s-a prezentat pasajul din declarație de la ds. urmărire penală și este adevărat că în acel moment am aflat de la E. că acel pachet este o bombă, care trebuia montată sub o mașină a unui interlop din Piatra-Neamț și această susținere este reală. De asemenea, E. a mai spus că acea persoană trebuia să facă ceva. Mi s-a prezentat și partea din declarație în care am arătat că E. a spus că trebuie să incendieze și două magazine care aparțin aceluiași interlop și arăt că și acest lucru este adevărat. Am înțeles de asemenea din discuție că nu au reușit la acea deplasare să monteze bomba, dar că vor face acest lucru după revelion. Din discuțiile purtate de cei trei băieți, am înțeles că dacă ar fi explodat acea bombă ar fi murit mulți oameni. Înainte de a coborât U., care îmi este vară, în momentul în care a ajuns la domiciliu în satul Bogata, i-a spus râzând lui E. să i-a din geanta ei o sticlă de wiscky. E. a coborât cu U. din mașină, dar nu am observat ce s-a întâmplat deoarece eu eram pe scaunul din față și era ridicat portbagajul mașinii. Ulterior am ajuns și eu acasă și am coborât, despărțindu-mă de cei trei băieți. Pe la începutul lunii ianuarie, am mers cu prietenul meu, cu mașina acestuia în Onești și în momentul în care ne întorceam mi-a spus că are ceva în portbagaj și că putem să sărim în aer, dar nu a făcut referire expresă la faptul că ar fi o bombă. Îmi amintesc că F. mi-a spus că are în mașină bombă, că îi este frică să nu facă explozie, precizând că i-a fost dată de E. în seara în care ne-am întors de la Piatra-Neamț. A doua zi când ne-am întors de la Onești nu ne-am mai întâlnit, F. spunându-mi că are anumite probleme în familie” sursa:https://spynews.ro/actualitate/stiri-interne/gruparea-sportivilor-acuzata-ca-a-livrat-bomba-plasata-sub-masina-unei-tinte-declaratiile-martorilor-din-dosarul-atentatului-dejucat-de-sri-255056.html
