Dr. Cristian Ursu, coordonatorul SMURD Cluj trăieşte intens şi altfel fiecare zi. Acest lucru se întâmplă de peste 20 de ani de când a ales să fie medic de urgenţă. A văzut mii de cazuri şi s-a călit odată cu trecerea timpului, dar cu toate acestea sunt situaţii care i-au rămas întipărite în suflet şi refuză să se mai şteargă de acolo. Au fost zile în care a avut cinci morţi şi a privit neputincios lucrurile, dar şi zile în care a salvat oameni a căror viaţă atârna de un fir foarte subţire, iar acum sunt sănătoşi, pe picioarele lor.
Dacă nu este de gardă la Unitatea de Primire a Urgenţelor (UPU) din cadrul Spitalului Judeţean Cluj, doctorul Cristian Ursu este pe teren cu echipajele SMURD ca să salveze vieţi. Face acest lucru de mai bine de 20 de ani şi spune că pasiunea pentru această profesie îl determină să meargă mai departe. De-a lungul anilor, în mod sigur a scăpat mii de oameni din ghearele morţii, dar au fost şi cazuri unde nu a mai avut ce face.
Dr. Cristian Ursu subliniază că în medicina de urgenţă nicio zi nu este obişnuită. “Nu prea sunt zile obişnuite la noi. Sunt zile care diferă una de alta, depinde ce avem pe ziua respectivă”, afirmă coordonatorul SMURD Cluj. Dacă iese pe teren, se confruntă cu cazuri grave din accidente cu politraumatisme sau pacienţi aflaţi în stop cardio-respirator. Poate avea de rezolvat cinci-şase cazuri de acest fel într-o zi, aceasta fiind media cazurilor SMURD Cluj pe zi. Nici în UPU, lucrurile nu sunt simple. “Este vorba de urgenţă şi într-o parte şi în alta, dar fiecare activitate are specificul ei. Când te duci în prespital te duci pe stradă, în curtea omului, în casa omului, deci ai de a face cu pacientul aşa cum îl găseşti. Sigur că pot fi cazuri mai grave sau mai puţin grave. Dincoace, în UPU îţi sunt aduşi. De regulă, cazurile grave vin cu un echipaj de-al nostru SMURD, fie cu un echipaj al Serviciului de Ambulanţă. Cazuri interesante sunt şi într-o parte şi în alta”, afirmă dr. Ursu.
CAZURILE IMPRESIONANTE SUNT PESTE TOT
Chiar dacă a intervenit la mii de cazuri pe parcursul carierei, există multe situaţii impresionante care îi rămân întipărite în suflet şi nu vor mai pleca niciodată de acolo. “Au fost destule cazuri impresionante şi în spital şi în prespital. În urmă cu câţiva ani, noaptea în jurul orei 1.00, un tânăr a fost accidentat pe trecerea de pietoni, exact în faţa Primăriei. Când am ajuns, l-am găsit în comă, era cu o fractură de membru inferior, piciorul îi stătea cumva în unghi drept. În primă instanţă, l-am luat cu toate mijloacele corespunzătoare, l-am pus în maşină şi am zis că suntem foarte aproape de spital. Dar starea lui era atât de critică încât nu ne-am permis să pornim de acolo până când nu l-am intubat, i-am fixat focarul de fractură, deci am făcut o intervenţie completă ca şi cum ar fi fost la 60 de kilometri de spital. Băiatul a mers bine, acum e pe stradă şi ulterior aflasem că era copilul unei cunoştinţe, dar atunci habar nu am avut”, îşi aminteşte coordonatorul SMURD Cluj.
CEA MAI NEAGRĂ ZI A AVUT CINCI MORŢI
Primul contact cu intervenţiile pe teren a fost unul cu un puternic impact emoţional. Dar, una dintre cele mai sumbre zile a fost cea în care a avut cinci morţi. “Nu vreau să îmi aduc aminte de primul caz. Era pe vremea când eram rezident la Terapie Intensivă. La momentul respectiv, SMURD-ul aparţinea de Spitalul Clinic de Adulţi. Noi aveam un stagiu de nouă luni de terapie intensivă şi în perioada aceea aveam un pager la noi şi noi eram cei care ieşeam cu SMURD-ul la caz. Primul caz la care am ieşit împreună cu un coleg a fost un accident rutier cu un copil care a murit, de aceea nu vreau să îmi amintesc pentru că a fost cu totul neplăcut. După mai mulţi ani, când am revenit la SMURD, în prima zi, la prima gardă am avut un accident cu mort în faţă la METRO. Am avut şi gardă cu cinci decese, în urmă cu cinci-şase ani. A fost un accident cu două victime care au murit pe loc, nici nu am avut ce să facem, apoi a fost un incendiu în Dallas, vis a vis de groapa de gunoi unde au murit doi copii, unul fiind complet carbonizat şi ca să fie cireaşa de pe tort, undeva seara, ni s-a dat un stop cardio respirator, pe strada Horea, un bătrân”, povesteşte Cristian Ursu.
“CÂND GĂSEŞTI OAMENII GATA MORŢI TE SIMŢI NEPUTINCIOS”
Medicina de urgenţă îi căleşte pe medici, dar nu pot rămâne reci la cazurile grave. “Te şi căleşti, dar te şi impresionează. Depinde despre ce este vorba. Dintre cele trei cazuri anterioare, cel mai mult m-a impresionat primul, pentru că la ultimele două chiar nu am avut ce face. Când mergi la un accident şi îi găseşti pe oameni gata morţi te simţi neputincios pentru că nu ai ce face”, declară specialistul clujean.
Dr. Ursu mai spune că în medicina de urgenţă nu trebuie să te pierzi. Dacă ai făcut acest lucru ai pierdut pacientul. “În timp, trebuie să capeţi stăpânire de sine, trebuie să ştii să te controlezi oricât de gravă ar fi situaţia cu care te confrunţi. Nu ai voie să te pierzi. Dacă tu te-ai pierdut atunci cazul respectiv e pierdut şi el. Trebuie să fii un om bine pregătit pentru că degeaba ajungi la timp dacă nu ştii ce să faci, să fii un om dedicat şi pasionat pentru că meseria asta o faci chiar din pasiune şi trebuie să fie ceva care să te împingă să mergi mai departe”, subliniază coordonatorul SMURD Cluj.
DIN IAŞI ÎN CUJ, VIA FĂGĂRAŞ
Dr. Cristian Ursu s-a născut în Iaşi, a făcut şcoala în Făgăraş şi apoi a continuat facultatea în Cluj, unde a şi rămas să profeseze. “Eu zic că sunt din Făgăraş, deşi m-am născut la Iaşi, am început şcoala la Piteşti, am terminat-o la Făgăraş, am făcut facultatea la Cluj, dar de loc sunt din Făgăraş. A intrat la facultate în 1986”, afirmă coordonatorul SMURD Cluj.
În timpul liceului a vrut să se facă profesor, dar ulterior a ales medicina. “Tradiţie în familie nu a fost, nu am avut medici în familie. Ai mei au fost familie de profesori. Tatăl meu a fost student la Medicină, aici în Cluj şi pe vremea când era student în anul III a fost arestat, în 1956. A fost condamnat la 10 ani de închisoare, din care a făcut opt ani jumate. A fost deţinut politic. Nu a mai fost acceptat să facă Medicina, a făcut ulterior Filologie, a ajuns profesor, dar visul lui a fost ca măcar copiii lui să facă Medicină. În liceu mi-am zis să fac ceva în domeniul uman, mi-ar fi plăcut să mă fac şi eu profesor dar tata a spus că îmi rupe picioarele, să nu ajung ca el. Şi atunci am decis să merg către Medicină, am venit la Cluj şi aşa tata şi-a văzut visul că şi eu şi fratele meu am făcut facultatea la Cluj, acolo unde el nu a fost lăsat să o termine”, povesteşte dr. Ursu.
Sursa: MonitorulCluj
