Promovarea lui FC U Craiova in Liga 2 si dorinta acestui club de a juca pe stadionul Ion Oblemenco accentueaza discutia despre acest fenomen ciocoiesc care se petrece cu functionari ai statului roman: sindromul stapanului pe bani publici.
Este un fenomen generalizat in sistemul public. Acesti functionari refuza sa inteleaga, sa accepte ca misiunea lor este de a administra, de a gospodari, de a eficientiza patrimoniul public. Nu, ei nu trebuie sa se manifeste ca niste stapani, ca niste despoti care dispun discretionar de bunuri care nu sunt ale lor, personale, ci ale publicului, ale contribuabililor.
La Craiova, discriminarea este fatisa. De la inaugurarea stadionului Ion Oblemenco, s-a militat pentru crearea unui monopol pentru “Craiolguta”, echipa creata in eprubeta cu Primaria drept unul dintre parinti. S-a decis in ce fel de meciuri se poate juca pe noua arena precum in caietele de sarcini facute cu dedicatie pentru firmele agreate ce trebuie sa castige licitatiile dirijate. S-a statuat ca pe Ion Oblemenco pot avea loc doar meciuri din Liga 1 astfel incat acolo sa poata avea acces doar echipa patronata de Mihai Rotaru. Justa intrebarea lui Marcel Puscas, presedinte al celeilalte echipe din Craiova: ce s-ar fi intamplat daca echipa gazduita pe Ion Oblemenco ar fi retrogradat din Liga 1?
Sunt toate semnele ca aceasta clica din Primaria Craiova este pregatita sa blocheze ilegal accesul formatiei lui Mititelu si in sezonul viitor pe stadionul care a fost construit la Craiova din bugetul national, nu din banii adusi de Olguta Vasilescu de la ea de acasa. Antrenorul lui FC U Craiova, Eugen Trica, a dezvaluit ca patronul sau a dorit sa plateasca in avans 120.000 de euro drept chirie pentru accesul pe arena si a fost refuzat de despotii pe bani publici.
Este un fenomen pe care il vedem in aceste zile multiplicat si la Bucuresti. Tot felul de oameni care nu sunt proprietari de stadion se comporta precum ar fi venit cu aceste arene de la ei, de acasa. Un faimos trompetist al armatei romane are aceasta fantezie, ca arena ii va purta numele in sufletul suporterilor si ca el este cerberul care decide cine are voie sa acceseze aceasta proprietate a statului roman care, poate nu a aflat respectivul trompetist, este un stat civil, nu o dictatura militara. Un alt proprietar in imaginatia lui bogata, Alin Petrache, decide despre o alta arena ca nu are nimeni voie pe un stadion facut din banii statului daca nu vine cu o minge ovala la el. Desi arena nu a fost cladita din banii lui personali sau din banii Federatiei de Rugby.
Fenomenul acesta trebuie sa inceteze. Parca suntem in sudul Statelor Unite prin anii ‘50-‘60 ai secolului trecut. Sunt unii care decid ei care sunt restaurantele sau hotelurile pentru albi si care sunt pentru negri. Si sunt puternici acesti segregationisti ca doar vedem cum instantaneu i-au inchis gura Minstrului Tineretului si Sportului cand acesta a spus un lucru firesc, ca pe stadionul Steaua poate avea acces oricine plateste chiria. De cand a devenit Romania o dictatura militara daca un ministru isi cere apoi scuze ca a rostit un lucru firesc despre o arena care este transformata precum in societatile absurde, dictatoriale, in unitate militara?
Aceasta poveste a restrictiilor pe stadioanele noi din Craiova, Bucuresti, Cluj arata ca traim intr-un stat opac si nu unul transparent, un stat discriminator, un stat care este guvernat in continuare de interese de clica, de baroni pe bani publici, de satrapi in fata carora amutesc pana si ministri care ar dori sa instaureze normalitatea.
Sursa: sport.ro
