Stela, o mamă care a stat cu băiețelul bolnav în 4 spitale din România, a trimis o scrisoare deschisă în care povestește ce condiții a găsit în unitățile medicale de la noi și în care își cere iertare: „Și eu sunt de vină, dar aveam copilul pe moarte!”
În contextul epidemiei de coronavirus din România și a tot mai multor deficiențe din spitale, Stela Pîrvu, o mamă din București, a vorbit despre experiența ei în unitățile medicale de la noi, acolo unde a stat doi ani cu fiul ei, bolnav grav. Femeia își cere iertare, într-o mărturie cutremurătoare.
„Iertati-ma, pentru ca si eu sunt de vina! Aveam copilul pe moarte si nu aveam energie sa fac sesizari…”, își începe Stela mărturia. „Asistentele rareori se spalau pe maini, unele da, tot respectul, dar 90% nu. Raspunsul era „daca m-as spala asa la fiecare pacient mi s-ar crapa mainile”. Am adus manusi si dezinfectant in salon si le rugam sa foloseasca. Masti aveam noi.
Daniel a capatat in spitale: rotavirus, RSV, septicemie cu klebsiella, stafilococ, enterococ, fungi, pseudomonas (piocianic), pneumonie, otita severa cu mastoidectomie (care l-a lasat cu hemipareza faciala permanenta, pt ca in spital nu exista monitor de nerv).”, povestește Stela.
Femeia nu se ferește să arate toate deficiențele sistemului nostru medical: „Am intalnit medici extraodinari, e adevarat! Si nu imi ajunge o viata intreaga sa le multumesc!
Dar si medici de ultima speta, gata sa sacrifice viata unui copil din orgoliu, neputinta, neștiință sau indiferenta. Am intalnit profesori doctori renumiti in presa care nu misca un deget daca nu le iese si lor ceva… publicitate (plini de orgoliu!).
Am intalnit sefi de ATI care au refuzat cazul zicand „doamna, noi aici abia ne numaram manusile sterile, credeti ca am astfel de antibiotice si imunoglobulina sa il scot din sepsis? ” (citat redat cuvant cu cuvant).
Si NU ERA PANDEMIE. Era situatia reala a spitalelor!
Am intalnit infiermiere care furau laptele special de la copii (Neocate-extrem de scump) si il vindeau pe sub mana. Infirmiere care vindeau dezinfectanti SI NU ERA PANDEMIE, era starea normala a sistemului.”
Femeia recunoaște că se consideră vinovată că a tăcut, dar încearcă să explice ceea ce mii de pacineți din România știu, că de cele mai multe ori, de frică să nu fie lăsați baltă de medici, de asistente, de infirmiere, aceștia aleg să tacă și să înghită orice, numai să îi vadă pe cei dragi salvați: „Suntem toti de vina! Suntem si noi, pacientii, de vina ca nu raportam…
Sunt de vina si eu, recunosc… Iertati-ma!! Aveam copilul pe moarte si nu aveam energie sa fac asta…. (desi tot sistemul medical pe asta se bazeaza, ca pacientii nu fac sesizari din epuizare sau de frica..)”
Sursa: observator
