Pentru Mihaita Dragomirescu, Craciunul nu mai inseamna nimic altceva decat lacrimi si durere. Fost regizor, devenit cersetor, barbatul si-a pierdut nevasta si baiatul, ambii impuscati la Revolutie.
In ochii lui Mihaita Dragomirescu se citeste si acum un adevarat memorial al durerii! Au trecut 23 de ani de chin si zbucium sufletesc, in care s-a gandit daca a facut bine ca a plecat de-acasa, cand a inceput Revolutia.
“La chemarea facuta ca sa aparam televiziunea am plecat fara sa-i mai zic sotiei unde ma duc. Ea a vazut la televizor ca lumea s-a adunat la Universitate, l-a luat pe Alin, baiatul nostru care avea sapte ani, si a plecat la Universitate. Iar cand a inceput sa se traga au fost impuscati amandoi. Pentru mine nu a mai fost nici Craciun, nici revelion, nici nimica. Au fost cele mai groaznice clipe pe care le-am trait!”, a povestit regizorul.
“Pe 24, cand am venit acasa, ca sa-i fac bradul copilului, am gasit un bilet pe masa, cum ca au plecat de pe 21. M-am panicat, si a doua zi, pe 25, m-am dus la un procuror militar care avea o lista cu cei morti, si mi-a spus ca sotia si copilul sunt in groapa comuna de la Straulesti 2”, isi aminteste Mihaita Dragomirescu.
De dorul lor, fostul regizor care a ajuns sa cerseasca acum in zona Romana, a vrut sa se sinucida cu un pumn de barbiturice si alcool. Insa a scapat ca prin minune, iar viata lui a devenit din ce in ce mai grea fara sa-I aibe alaturi pe cei care i-a iubit mai mult decat orice pe lumea asta.
Chiar si asa, Mihaita Dragomirescu reuseste sa faca loc printre amintiri si sarbatorilor de iarna de dinainte de 89, atunci cand se rugau impreuna ca sunt alaturi unul de altul, si respectau datinele.
“Cand ii aveam langa mine obisnuiam sa cumpar bradul in Ajun, si sa-l ascund la vecini, pentru a-i face o surpriza baiatului. Noaptea ma trezeam si-l impodobeam, iar in prima zi de Craciun, cand se treazea, il gasea impodobit si cadourile”, isi aminteste regizorul.
sursa: cancan.ro
