Am doar un băiețel. O să-l numesc așa toată viața mea, deși are deja 32 de ani. Cinci ani în urmă s-a căsătorit. La nuntă le-am dăruit tinerilor căsătoriți un apartament. Din acel moment Viorel a început să își trăiască propria viață.
Am doar un băiețel. O să-l numesc așa toată viața mea, deși are deja 32 de ani. Cinci ani în urmă s-a căsătorit. La nuntă le-am dăruit tinerilor căsătoriți un apartament. Din acel moment Viorel a început să își trăiască propria viață.
Pentru a hrăni familia, Viorel este permanent la serviciu, iar Valeria a aplicat la facultate pentru a-și primi a doua diplomă de studii superioare. Eu am fost nevoită să mă mut la ei și să am grijă de Antonia. Chiar și când îi ajutam, nora mea nu mă plăcea, avea o atitudine foarte rece și se uita cu rău la mine. Eu le pregăteam și micul dejun și cina, făceam curățenie, cumpăram produse alimentare, mă plimbam cu copilul, spălam rufele, numai ce nu făceam!
Valeria era categoric împotrivă să angajeze o bonă, îi era teamă să lase o companie de curățenie să intre în casă cel puțin o dată pe săptămână. Așadar: soacra face toate treburile casnice. Cel puțin meritam un pic de respect, însă Valeriei nu îi plăcea nimic: ba am pus prea multă sare, ba nu am hrănit copilul la timp. Am început să ne certăm tot mai des, iar fiul meu nici măcar nu se amesteca.
Într-o zi, după o altă ceartă cu nora, mi-am făcut bagajele și m-am întors acasă. Chiar în prima zi a absenței mele, mi-au venit mai mult de 10 apeluri și sms-uri de la copii. Poate iau o decizie greșită, dar copiii nu mă vor vedea în casa lor, până nu vor aprecia ajutorul mamei și soacrei lor.
