Provine dintr-o familie de lautari, care i-au insuflat dragostea pentru cantecul popular oltenesc. Nascut la 31 ianuarie 1976, in comuna Urzica, a absolvit cursurile Scolii Populare de Arta din Craiova, clasa domnului Nelu Stoian. Pasiunea pentru muzica s-a manifestat inca de la varsta de 9 ani, cand a inceput sa cante pe scena scolii primare, la serbari si spectacole anuale. Tot atunci a avut loc si debutul pe scenele festivalurilor de folclor din tara.
Rep: Carui loc îi spuneti acasa si de unde începe povestea cântecului popular ?
Cornel Cojocaru; Acasa spun locului natal, unde m-am nascut si am copilarit si anume com.Urzica Jud.Olt, unde am descoperit tainele cintecului popular. Dar ma simt acasa si in apartamentul unde locuiesc impreuna cu sotia si baiatul meu Mario.
Rep: Care ar fi principalele trasaturi care definesc cântecul zonei pe care o reprezentati?
Cornel Cojocaru; Vreau sa spun ca sunt mandru ca reprezint aceasta minunata zona a Olteniei, care emana atâta frumusete prin amintirea plaiurilor natale, impresiile puternice ale frumusetilor pitoresti culese de prin satele oltenesti cât si prin cântecul duios cu o varianta impresionanta de invocatii printre care renumita expresie de “frunza verde” ce personifica florile, arborii, pomii, pasarile, apele si codrul, toate acestea menite sa comunice sentimente ce se cer exteriorizate. Aici în Oltenia imi gasesc izvorul de apa vie din care-mi potolesc setea de muzica cu mult ,mult drag…
Rep: Cum a intrat muzica populara în sufletul dumneavoastra si daca a existat un model artistic dupa care v-ati ghidat?
Cornel Cojocaru. Provin dintr-o familie de lautari, care mi-au insuflat dragostea pentru cantecul popular oltenesc. Pasiunea pentru muzica s-a manifestat inca de la varsta de 9 ani, cand am inceput sa cant pe scena scolii primare, la serbari si spectacole anuale. Tot atunci a avut loc si debutul pe scenele festivalurilor de folclor din tara. Nu pot spune ca a existat un singur model artistic dupa care m-am ghidat, dar exista oameni importanti din domeniu, care mi-au înrâurit devenirea. Dintre acestia îi amintesc pe Domnul Constantin Enceanu , Petrica Matu Stoian , Jeni Nicolau si altii…
Rep: Cum vede interpretul de muzica populara satul românesc contemporan ?. Mai pastreaza el traditiile care l-au definit?
Cornel Cojocaru; Satul românesc contemporan înseamna foarte mult pentru un tânar interpret de muzica populara, deoarece te ajuta sa întelegi de unde porneste folclorul, ce înseamna folclor, sa descoperi traditiile si obiceiurile populare ale satului. Eu, ca si tanar interpret, îmi imaginez într-un sat contemporan românesc o casuta mica, cu gradina, cu gard de jur împrejur, cu strobori împletiti din nuiele, cu o multime de trandafiri, o tufa de liliac care sa ma linisteasca si care sa ma inspire. Da !. Mai sunt sate care mai pastreaza neatinse sau cu mici modificari aceste obiceiuri.
Rep:Pentru tine ce primeaza: versurile sau linia melodica ?
Cornel Cojocaru; Pentru mine ambele sunt foarte importante în egala masura.Versurile trebuie sa le înteleg, sa le trec prin filtrul sufletului si mai apoi sa le adaug o linie melodica potrivita ,deoarece nu poti pune o linie melodica vesela pe versuri care sunt pline de tristete sau invers.Versurile si linia melodica se ajuta reciproc, se contopesc daca pot spune asa, pentru a putea fi interpretate asa cum imi doresc ,asa cum simt.
Rep: Cu ce ocazie minti ?
Cornel Cojocaru. Pai … Nu prea mint. Nu pot sa mint. De exemplu, daca ma roaga cineva ceva, nu pot sa mint si sa-i zic ca nu pot, ca am treaba… Vad ce fac, ma dau peste cap ,ma las pe mine si incerc sa rezolv acel lucru.
Rep: Ai un repertoriu foarte frumos. Cui ar trebui sa îi multumesti din acest punct de vedere ?
Cornel Cojocaru. In primul rand textierilor cu care am colaborat de-a lungul timpului si tin in mod deosebit sa enumar aici pe D-na Jeni Nicolau, Adi Mihu si altii dar si zona din care provin, zona Olteniei, care a avut un rol foarte important in culegerea si valorificarea unor texte foarte bune pentru ca, Oltenia, este o zona foarte privilegiata in acest domeniu ,in acest sens…
Rep: Ce credeti ca este folclorul?
Cornel Cojocaru; Când spui folclor, spui identitate. Folclorul îl reprezinta pe omul simplu, în primul rând. Folclorul muzical reliefeaza si supararile omului, dar si bucuriile omului, care si ele se pot regasi în acest stil de muzica. Folclorul este toata bogatia poporului nostru. Pentru mine, daca nu ar exista folclorul, nu stiu cum as vedea viata. Pot fi date o infinitate de definitii. Folclorul este lada de zestre a oricarei civilizatii, cred ca este insigna, emblema cu care nu numai ca te definesti ca om, ca popor dar si cu care te evidentiezi fata de alte popoare.
Rep: Care ar fi lucrurile pe care ar dori sa le cunoasca un interpret de muzica populara fie el la început de drum sau chiar consacrat ?
Cornel Cojocaru. Ar trebui sa cunoasca foarte bine zona de unde vine, sa nu se abata de la autentic si întotdeauna sa îsi cunoasca “lungul nasului”.
Rep: În ceea ce priveste realizarile profesionale, mergi dupa principiul putin si bine sau te ghidezi dupa alte principii ?
Cornel Cojocaru; Primul meu album “Imi fac pomana de viu” a aparut în 2007. Mai am o colaborare împreuna cu Formatia SupeReflex. Cel de-al doilea album ”Mereu ma-n-cercat soarta”a aparut in 2010 iar acum lucrez la cel de-al treilea album, care sper sa-l definitizam cat mai repede. Nu vreau sa scot cantitate ci calitate. Ma întreba lumea de multe ori de ce dureaza atat de mult pana sa scot un album, întrucât este o distanta relativ mare de la editarea celui de-al doilea album. Tocmai de aceea. Putin si bine, nu repede si prost…Sper ca al treilea album sa fie mai bun decât primul si al doilea si asa mai departe…
Rep: De unde ai costumele si cine te-a ajutat sa le procuri ?
Cornel Cojocaru; Sunt mândru ca port costumele populare ale bunicilor mei. Sunt costume specifice localitatii Urzica.Am mai primit si de la batranii satului , renumitele costume de Vadastra, tesute pe pânza alba cu fir negru sau albastru. Sunt foarte vechi si au fost purtate cu mândrie de bunicul Florea si bunica Florica în zilele de sarbatori la biserica si la hora satului. Dar am si costume mai noi confectionate de diferiti croitori artizanali…
Rep: Ce obicei ti-a ramas în suflet ?
Cornel Cojocaru; Mi-amintesc de cele mai multe ori de Craciunul din copilarie. Erau cele mai frumoase clipe. Îmi amintesc ca mergeam la colindat cu vecinii, cu colegii de clasa. Imi amintesc de sarmalele de Craciun, de mama care gatea. Chiar daca se gatesc sarmale si pe parcursul anului nu sunt asa de gustoase ca cele de Craciun.
Rep: Cum priviti promovarea folclorului, a autenticului în general?
Cornel Cojocaru; Având în vedere ca nu am participat la multe festivaluri, pot spune insa ca sunt oameni care se ocupa într-adevar de promovarea folclorului si care sunt de parere ca acesta nu va disparea niciodata. Indiferent de promovarea sa, folclorul va ramâne întotdeauna la temelia noastra ca neam, pentru ca asta consider, ca este unul din lucrurile de baza cu care noi românii ne putem mândri.
Rep: Ce nu ati face niciodata în muzica populara?
Cornel Cojocaru; Nu as schimba niciodata originalitatea cântecelor specifice fiecarei zone si nu as înlocui straiele folclorului. Si inca ceva ce nu as mai face, nu as încerca niciodata sa combin muzica populara traditionala româneasca cu alte genuri de muzica, pentru ca folclorul ne reprezinta pe noi ca români ,este cartea noastra de identitate si trebuie respectat cu sfintenie. Iar un lucru foarte ,foarte important, nu as putea sa intervin împotriva tinerilor care bat la portile afirmarii.
Rep: Dati-mi exemple de cinci interpreti de muzica populara care va vin în minte.
Cornel Cojocaru; Maria Tanase, Maria Lataretu, Maria Ciobanu,Ion Dolanescu, Constantin Enceanu.
Rep: Adresati un gând cititorilor nostri
Cornel Cojocaru; Pentru ca se apropie cu pasi repezi sarbatorile de iarna, le doresc tuturor oltenilor ,tuturor cititorilor, în primul rând multa sanatate, fericire si putere de munca si sa nu se lase batuti indiferent în orice greutati s-ar afla, pentru ca cineva de acolo de sus, are grija de noi si ne ajuta pe fiecare în parte. Sarbatori fericite si binenteles urarea mea: Sa va dea Dumnezeu tot ce nu aveti si va trebuie… La multi ani si va pupa cu mare drag si respect, Cojo !.
