Cică plictisită rău de tot, vulpea dă într-o bună zi o fugă până la lup, doar-doar o face cumătrul ceva interesant care să-i mai alunge și ei din stare. Dezamăgire totală. Lupul, mai sictirit ca vulpea…
-Tre’ să facem ceva, cumetre, că nu mai suport!
-Nici eu, cucoană, da’ ce să facem?
-Bre…ia hai să-i dăm iepurelui o mamă de bătaie! Și așa nu și-a mai luat-o de cam multișor, nouă ne mai trece din plictiseală…
-Nu-i rea ideea. Da’ cum, așa, din senin? Ne vorbesc ăștia prin pădure după aia…
-Eeee…nu așa! Mergem pe la el și îi cerem o țigară. Dacă ne dă fără filtru, îl caftim că de ce-i fără. Dacă e cu, îl caftim că de ce-i cu filtru!
-Șmecheră mai ești, cucoană…Haida!
Zis și făcut. Își ia iepurele o chelfăneală de-i sar fulgii, după ce le dă câte o țigară fără filtru.
Câteva zile mai târziu, din nou plictiseală la cote maxime. Cei doi se hotărăsc să repete figura. Nici bine nu-i trecuseră vânătăile iepurelui, că își mai ia o bătălie, fiindcă… de data asta le oferise câte o țigară cu filtru.
Încântați de poanta lor, vulpea și lupul mai dau o tură pe la iepure și a doua zi, tot cu gând de cafteală anti-sictir.
Pățit, iepurele îi întâmpină:
-Să’ na tanti vulpe, să’ na nenea lup! De care țigară doriți, cu filtru sau fără?
Stupefacție, pentru o clipă. Vulpea se dezmeticește de îndată și își sare cât colo:
-Ia uite-l, mă, cât de arogant e! Iar nu și-a tras basca peste urâtele alea de urechi, când vorbește cu noi!
Și treosc, pleosc, jap, cafteală pe iepure…
Orice asemănare a realității românești cu bancul de mai sus nu numai că nu este exclusă, ci devine tot mai evidentă. Ce-i drept, asemănările nu pot fi sesizate de către cei care mai cred în elfi, zâne bUnE și alte entități pozitiv-DiNAmice, angrenate în imaginarul popular exclusiv la lupta pentru mai-binele și mai-frumosul nostru…
sursa: activenews.ro
RECLAMĂ
RECLAMĂ
