Cand am nascut-o pe Adriana, la 18 ani, parintii mei au adoptat-o, pentru ca eu sa-mi vad de viata mea. Nu i-am zis nimic lui Sergiu, cand m-am maritat cu el. Dar iata ca acum drumurile lor s-au intalnit!
Am vazut zilele trecute un film care mi-a readus in minte lucruri pe care le ascunsesem in adancul sufletului meu si pe care incercam sa ma prefac ca le-am uitat sau sa-mi imaginez ca nu le-am trait eu, ci doar mi-au fost povestite. Eram in penultimul an de liceu si m-am indragostit nebuneste de unul dintre profesori, despre care toata lumea stia ca nu se da in laturi sa se culce cu elevele lui, dar, cum nimeni nu se plansese niciodata, nu s-a putut lua nicio masura impotriva lui. Cand eram in clasa a X-a, s-a zvonit ca o fata, care se mutase la alt liceu, ar fi fost una dintre victimele lui, dar nici parintii fetei, nici ea nu au dat nimic la iveala, iar Adrian C. si-a vazut mai departe de lectiile lui de… anatomie.
Cum a inceput totul intre noi? Nimic mai simplu. Adrian se ocupa in fiecare an de organizarea serbarii de sfarsit de an si cine voia sa-l ajute era bine-venit. Asa ca m-am oferit si eu, iar el a fost foarte incantat.
— Te bagi singura in gura lupului! mi-a spus prietena mea, Cora. — tie ce-ti pasa? Il ai pe Mihai, va iubiti, toata lumea e de acord cu iubirea voastra. Eu n-am fost niciodata indragostita… pana acum. Ce sa fac daca tocmai el este alesul inimii mele? Asa mi-o fie mie dat, sa sufar.
— Deci esti constienta ca o sa ai de suferit? — Da, si cu toate astea vreau sa merg inainte. — Promite-mi macar ca, atunci cand vei avea nevoie de ajutor, ai sa vii la mine. — iti promit!
Am lucrat cot la cot cu Adrian zi si noapte. Era un om absolut fascinant. Ca un vrajitor. Simteam ca ma electrocuteaza cand punea mana pe mine. stia asta si-i facea placere. Se juca cu mine.
Serbarea a fost un succes, ca de fiecare data, toata lumea a fost multumita. 0 noua generatie a liceului isi lua zborul, o alta generatie ii lua locul si viata mergea inainte. Adrian stia foarte bine ce se petrecea cu mine, nu eram nici prima, nici ultima eleva indragostita de el. Cand m-a invitat la el, am acceptat fara nici cea mica retinere. M-am lasat in voia lui si n-am regretat nimic. Adrian stia sa faca o fata sa se simta femeie. Ar trebui chiar sa recunosc ca tot ceea ce stiu de la el am invatat si ca datorita lui am simtit implinirea.
Timp de cateva luni, cat am fost impreuna, am fost centrul universului lui. M-am simtit cea mai frumoasa, cea mai iubita si cea mai fericita femeie. Fericirea mea a durat insa numai o vara. Cand a inceput noul an scolar, ultimul pentru mine, Adrian dadea deja semne ca s-a cam plictisit, dar mie nu-mi venea sa cred. Am mai lungit-o o vreme, dar degeaba. stiam ca povestea noastra s-a sfarsit si trebuia sa ma obisnuiesc cu ideea. Adrian nu-mi promisese nimic, iar eu am stiut de la inceput in ce ma bag.
Cu cateva zile inainte de despartirea oficiala, am aflat ca sunt insarcinata. stiam ca asta nu-i va placea, asa ca nici nu i-am spus. Ma invatase ce sa fac, dar eu nu l-am ascultat. 0 vreme, am fost speriata. Nu stiam daca sa pastrez copilul sau nu. Ma intrebam daca nu ma va condamna atunci cand va fi mare si va trebui sa-i spun adevarul. M-am dus la Cora si i-am spus cum stau lucrurile. Mi-a promis ca va fi alaturi de mine, indiferent ce hotarare voi lua.
Culmea este ca nici parintii mei n-au fost scandalizati. Erau niste oameni deschisi la minte, inca tineri si s-au oferit sa infieze ei copilul, pentru ca eu sa-mi pot vedea nestingherita de scoala si de viata. M-am gandit ca asta e cea mai buna solutie. Nu m-am indurat sa curm fructul iubirii mele. Eram sigura ca voi avea o fata si-mi doream nespus sa-i dau viata acestui copil. Am avut o sarcina usoara, am nascut in vacanta de vara, dar am putut lua si bacul si am intrat si la facultate, impreuna cu Cora. Parintii mei au facut toate formele pentru a o infia pe Adriana, iar in toamna, am plecat la Bucuresti si am lasat-o in grija lor.
Cora s-a maritat, fireste, cu Mihai, au inchiriat un apartament si m-au invitat sa stau cu ei. M-am mirat cat de usor m-am detasat de Adriana. in cateva luni, aproape ca uitasem de existenta ei. A mei imi trimiteau lunar fotografii cu ea, dar nu simteam mai nimic atunci cand le priveam, o admiram de parca ar fi fost copilul altcuiva.
L-am cunoscut apoi pe Sergiu, un barbat mai mare cu 10 ani ca mine, si m-am maritat cu el. Sergiu a fost trimis la un moment dat intr-o misiune de 5 ani in strainatate, iar eu l-am urmat. Am continuat sa pastrez legatura cu ai mei, fireste, dar orice veste imi dadeau despre fetita mea o primeam de parca mi-ar fi vorbit despre un copil strain.
in primii sapte ani, pana a inceput scoala, am vazut-o destul de rar. Eram, practic, niste straine. Lui Sergiu nici nu i-am vorbit despre ea, el nu mi-a cunoscut nici macar parintii. Cand ne-am casatorit, am facut-o pe fuga, noi doi, Cora si Mihai, n-am facut nunta ca toata lumea. Sergiu era pe picior de plecare, iar eu preferam sa stie cat mai putine lucruri despre mine.
Am stat in strainatate ani de zile, am trait bine, am vazut lumea, aproape ca uitasem episodul din… trecutul meu dureros. Le trimiteam alor mei tot timpul bani, cadouri, cele mai multe pentru Adriana, iar ei imi scriau despre ea. Era o eleva-model, o fata extrem de inteligenta si foarte frumoasa. Luase tot ce era mai bun si de la mine, si de la Adrian. Ma apasa uneori gandul ca nu i-am spus adevarul lui Sergiu, dar mi-era si teama sa nu cumva sa stric totul dezvaluindu-i o alta fata a mea. El se indragostise de mine, cea de acum, iar eu, cea de demult, nu mai trebuia sa exist.
Mama mi-a spus ca, la un moment dat, Adriana a devenit, previzibil, eleva lui Adrian. El nu s-a dezmintit si a incercat s-o ademeneasca si pe ea in patul lui. Atunci, mama si-a iesit din fire si s-a dus si i-a spus ca Adriana e copilul lui. Se pare ca, din acel moment, Adrian a incetat pentru totdeauna sa se mai incurce cu elevele lui. S-a insurat si a plecat din oras. A inceput insa sa-i trimita lunar Adrianei o suma de bani, iar parintilor mei, scrisori in care le spunea cat de mult regreta ca nu poate fi un tata responsabil.
Fireste ca a venit vremea cand Adriana a inceput sa puna tot mai multe intrebari. Mama i-a promis ca-i va spune adevarul in ziua in care va implini 18 ani. A incercat sa traga de timp. Adriana era insa un copil cuminte si nu a vrut sa-i supere pe ai mei, asa ca nu s-a apucat sa faca investigatii. A avut rabdare.
in ziua in care a implinit 18 ani, eu i-am facut cadou o masina, iar mama i-a spus adevarul. Adriana m-a crezut, ani de zile, sora ei. O sora mai ciudata, mai distanta, cu care n-a avut prea multe in comun. Adevarul n-a speriat-o, n-a inrait-o si nici n-a socat-o. Avea si ea colege care ramasesera insarcinate inainte de vreme, iar cele mai multe fusesera obligate de parinti sa-si dea copiii spre adoptie. Pentru ca parintii mei au crescut-o ca pe copilul lor, i-a iubit si mai mult. N-a vrut sa aiba de-a face cu tatal ei. A spus ca nu doreste sa aiba o relatie cu un om care n-a dorit sa-si vada copilul.
Pentru ca a terminat liceul cu note foarte mari, n-a avut nicio problema sa intre la facultate, ba chiar a facut doua facultati in paralel. I-a fost foarte greu cand a trebuit sa se desparta de mama si de tata, dar se vedeau in fiecare weekend, ori se ducea ea la ei, ori veneau ei s-o vada. Cele cateva intalniri ale mele cu ea, dupa ce a aflat adevarul, au fost reci si jenante. Nu m-a intrebat niciodata nimic, nici eu n-am incercat sa-i dau vreo explicatie, accepta politicos sa ne vedem, primea darurile pe care i le faceam, imi vorbea extrem de civilizat, dar era limpede ca eram o straina pentru ea. De fapt, eu eram de vina ca lucrurile stateau asa.
Sergiu a continuat sa lucreze in strainatate si, la un moment dat, mi-a propus sa ne stabilim unde lucra el. L-am rugat sa-mi lase putin timp de gandire si nu m-a refuzat. El era foarte ocupat, reusisem sa-mi gasesc si eu ceva de lucru prin intermediul ambasadei, dar nicaieri nu ma simteam acasa. N-am vorbit cu el niciodata despre copii, nici el nu mi-a spus ca-si doreste copii, nici eu nu l-am intrebat daca e cazul sa avem copii.
La un moment dat, firma la care lucra a incheiat un contract cu o alta firma din Statele Unite, iar Sergiu urma sa ramana acolo pe termen nelimitat. Asta se intampla chiar in perioada in care mama era bolnava si avea nevoie de mine, asa ca am refuzat sa merg cu el. Cand m-am intors in tara, am aflat de la ai mei ca Adriana obtinuse o bursa in Statele Unite si plecase deja.
Initial, fata mea plecase pentru un an, dar, cand a trecut acel an, le-a scris alor mei, carora le spunea intotdeauna totul despre ea, ca a cunoscut un barbat extraordinar, care o va ajuta foarte mult si i-a propus sa lucreze in timpul liber pentru firma pe care o conducea.
„Nu stiu daca as putea ramane aici, departe de voi”, le scria. „As fi mult mai linistita sa va stiu aici, alaturi de mine. Locuiesc intr-un apartament mare, ar fi loc destul pentru toti trei. Ce ziceti? Nu vreti sa vedeti America? Nu vreti sa-l cunoasteti pe primul barbat care mi-a furat inima?”
Mama era destul de ingrijorata de soarta ei si, cum isi rezolvase problemele de sanatate, i-a zis ca le-ar face placere sa vina acolo. Le-a trimis bilete de avion si i-a asteptat la aeroport, impreuna cu iu-bitul ei. Au lipsit atunci trei luni din tara.
Mama imi dadea din cand in cand cate un telefon si-mi mai povestea pe unde au umblat, ce-au mai vizitat. Mi-au trimis fotografii din zona canioanelor, unde peisajul este de vis si ai impresia ca te afli pe alta planeta. Adriana i-a plimbat peste tot, iar mama era profund impresionata de cat de mult se maturizase de cand plecase.
„Cred ca este foarte indragostita. Radiaza toata, e numai zambet. Iar cand este iubitul ei in preajma, se invarteste in jurul lui tot timpul. si el pare la fel de indragostit de ea. Un singur lucru ma ingrijoreaza putin. Exact ca tine, s-a indragostit de un barbat mai in varsta decat ea, cred ca aproape ca i-ar putea fi tata. Am impresia insa ca, din pacate, e si insurat. N-am indraznit s-o intreb, nu vreau s-o intristez, e mult prea fericita, dar sper din tot sufletul sa nu aiba aceeasi soarta ca tine. Sper din tot sufletul s-o ajute Dumnezeu, e un copil atat de bun!”
Am simtit o strangere de inima. in felul meu, incercasem s-o tin pe fata mea departe de mine tocmai ca nu cumva sa se abata asupra ei soarta mea. si iata ca totul a fost degeaba. Casnicia mea era un fel de n-ar mai fi. Sergiu era insurat mai curand cu meseria si cu cariera lui. Adriana era o straina pentru mine si nici nu puteam sa-i reprosez ca nu simtea nimic fata de mine, de vreme ce eu insami ma purtasem atat de distant cu ea. Parintii mei erau mult mai atasati de Adriana decat de mine, pentru ca ea ii facea partasi la viata ei, in timp ce eu, inca de copil, le-am ascuns multe lucruri.
Cu putin timp inainte de intoarcerea parintilor mei, am primit un e-mail de la Sergiu: „Mi-a fost greu sa te sun. Am preferat sa-ti scriu, pentru ca asa imi pot randui mai bine gandurile. intre noi nu mai poate fi vorba de iubire de multa vreme, imi pare rau… Sunt sigur ca si tu simti la fel, de vreme ce ai preferat sa stai departe de mine. Poate ca n-am fost barbatul pe care ti l-ai dorit, poate n-am stiut sa ma apropii indeajuns de mult de tine, in asa fel incat sa-ti deschizi sufletul. Poate ca un copil ne-ar fi apropiat, dar niciunul dintre noi nu si l-a dorit indeajuns de mult.
N-as putea sa-ti fac vreodata un rau, tin inca foarte mult la tine, dar cred ca viata noastra se va indrepta in directii diferite de acum inainte. As vrea sa fiu sigur ca vei fi fericita, pentru ca eu, unul, sunt foarte fericit. Am intalnit o fiinta minunata, cum n-as fi crezut vreo-data ca exista. Mi-a luminat viata si sufle-tul din prima clipa in care am intalnit-o. Poarta in pantece copilul meu, rodul iubirii noastre, mi-e si teama sa-ti spun cat sunt de fericit. Iarta-ma, dar sunt sigur ca ai sa ma intelegi si, ca semn ca tin cu adevarat la tine, ca la o buna prietena, ca la o sora, te invit la nunta mea.”
Mi s-au umplut ochii de lacrimi citindu-i randurile. Sergiu avea dreptate. Nu ne mai iubeam de mult si nici nu stiu daca ne iubiseram vreodata cu adevarat sau doar ne refugiaseram unul in bratele celuilalt in speranta ca ne vom gasi fericirea.
Cand s-au intors ai mei, i-am asteptat la aeroport si i-am dus la mine. Le-am spus sa ramana cateva zile sa se odihneasca si abia apoi sa plece acasa. M-au ascultat. Mama era cam ravasita. Am stat mult de vorba in ziua aceea. La un moment dat, si-a amintit ca avea niste poze cu Adriana si iubitul ei. Mi-a marturisit si ca Adriana e insarcinata.
— Daca ai vedea-o, se bucura ca un copil de o jucarie noua! S-a dus si mi-a adus fotografiile din geanta. Mi-a intins plicul. Cand le-am privit, am simtit ca un pumnal in inima. Iubitul Adrianei si tatal copilului ei este… Sergiu!
SURSA: https://arhiva.bzi.ro/am-nascut-o-pe-adriana-la-18-ani-iar-parintii-mei-au-adoptat-o-nu-i-am-zis-nimic-lui-sergiu-cand-m-am-maritat-cu-el-doar-ca-a-venit-ziua-cand-mi-a-spus-ca-trebuie-sa-ne-despartim-pentru-ca-e-cu-o-alta-1238387?utm_source=RADIOBZI&utm_medium=FB&utm_campaign=FB-Post&fbclid=IwAR3FUnEooCAdvk3IwozeEuIKc_mNX0t8URFdFXPA3SX1u1vbP1TZH_tlVLY
