Ludovic Orban, recent demis din funcția de consilier prezidențial, acuză lipsa controlului civil asupra serviciilor secrete și critică durata mandatelor unor șefi din SRI și SPP. Declarațiile sale deschid o discuție sensibilă despre reformarea legislației din domeniul informațiilor.
Demiterea lui Orban și contextul politic
Demiterea lui Ludovic Orban din funcția de consilier prezidențial a declanșat una dintre cele mai tensionate reacții publice din ultima perioadă la adresa serviciilor de informații. Decizia lui Nicușor Dan a fost prezentată oficial drept „încetarea colaborării de comun acord”, însă Orban a sugerat că a fost vorba despre o înlăturare motivată de nemulțumiri apărute în interiorul Administrației Prezidențiale.
În primele declarații de după ruptura de la Cotroceni, fostul lider liberal a lansat acuzații directe la adresa conducerilor SRI și SPP, vorbind despre absența reformelor, despre lipsa controlului civil asupra serviciilor și despre mandatele excesiv de lungi ale unor directori.
Declarațiile au apărut pe fondul unei dezbateri mai vechi privind modernizarea legislației în domeniul securității naționale. De ani buni, proiectele pentru noile legi ale serviciilor sunt blocate, iar tema controlului democratic asupra instituțiilor de informații revine periodic în atenția publică.
Orban: „Nu există control civil. Serviciile au intrat în zone în care nu au ce căuta”
Ludovic Orban afirmă că nu își schimbă punctul de vedere exprimat în campania electorală, când a susținut necesitatea înlocuirii conducerilor din serviciile de informații. Mesajul său este acum reiterat, într-o formă mult mai dură.
„Nu pot schimba declarația din campania electorală când spuneam că șefii de servicii trebuie schimbați. I-am sugerat președintelui că este o prioritate, dar nu am fost întrebat despre nume”, afirmă acesta.
În declarațiile sale, Orban critică în termeni clari lipsa unui mecanism eficient de control civil asupra serviciilor de informații:
„Este binecunoscută atitudinea mea constantă față de aducerea în actualitate a legii serviciilor de informații. Nu există control civil. Au intrat în zone în care nu au ce căuta.”
Tema controlului democratic este una dintre cele mai sensibile în arhitectura instituțională a României. Comisia parlamentară de supraveghere a SRI și similarul pentru SIE au fost adesea acuzate, în spațiul public, că funcționează mai degrabă formal decât substanțial. Criticii au susținut că, în ciuda unei legislații riguroase, mecanismele reale de verificare rămân limitate.
Declarațiile lui Orban reintroduc acest subiect în dezbaterea publică, cu un accent pe responsabilitatea politică a conducerii statului.
Ludovic Orban, critici directe la SRI și SPP
Ludovic Orban a vizat explicit două instituții: SRI și SPP. Afirmațiile sale vizează durata neobișnuit de mare a mandatelor unor directori din serviciile de informații.
Referitor la SRI, Orban afirmă:
„Un șef de serviciu nu poate sta zece ani. De ce nu l-a schimbat pe Ionescu, adjunctul de la SRI? Este de zece ani în funcție.”
Afirmația scoate în evidență o problemă structurală: lipsa unei rotații naturale la nivelul conducerilor din serviciile de informații. Deși legea nu impune termene-limită stricte pentru mandatele directorilor adjuncți, practica europeană favorizează alternanța și actualizarea conducerilor, pentru a evita acumularea excesivă de putere și apariția rutinei instituționale.
Și SPP a fost vizat direct:
„Directorul SPP putea fi schimbat. E de 20 de ani.”
În acest caz, discuția este și mai amplă. Mandatul directorului SPP este într-adevăr unul dintre cele mai lungi din întregul sistem instituțional românesc, ceea ce a generat periodic controverse legate de stabilitatea excesivă și de influența politică asociată funcției.
Cu o formulare ironică, Orban adaugă:
„Orban out, Pahonțu all-in, pardon. A fost un director bun, dar trebuie schimbare, trebuie o reîmprospătare periodică.”
