Dintre toate problemele urgente ale Sectorului 2, Rareș Hopincă a ales să înceapă cu Parcul Național.
Proiectul de reamenajare, evaluat la 61,5 milioane de lei (aproximativ 12,3 milioane de euro), trebuia să demareze pe 1 august 2025, dar lucrările au întârziat. Au început mai târziu. Abia ieri, primarul a anunțat, cu surle și trâmbițe, că „se lucrează”. Știam deja că se lucrează…
Investiția este finanțată în proporție de 50% din fonduri europene nerambursabile, prin Programul Regional București–Ilfov 2021–2027, restul venind din bugetul local al Primăriei Sector 2. Proiectul are o durată de execuție de 12 luni, termenul oficial de finalizare fiind 31 iulie 2026. Lucrările sunt realizate de o asociere de firme condusă de Ro-Verde Landscaping SRL.
Reacția oamenilor nu a fost una de entuziasm. Mulți se întreabă dacă aceasta era prioritatea numărul unu a primarului.
„Se aud drujbele mai ceva ca în pădure”, spune un locuitor. Locatarii reclamă că se taie copaci, iar spațiul verde este înlocuit cu beton. În locul unor alei simple și accesibile, sunt montate dale care îngreunează deplasarea cărucioarelor. Pistele de biciclete și alergare sunt binevenite, spun cetățenii, dar unde mai rămâne loc pentru plimbări liniștite, la umbra copacilor?
Întrebarea rămâne: este într-adevăr o investiție pentru comunitate sau doar o risipă de 12 milioane de euro?
Potrivit unor surse, proiectul a fost autorizat în forma concepută în mandatul trecut al primarului USR Radu Mihaiu. Deși actualul primar a afirmat că a rezolvat probleme tehnice, nu am găsit dovezi că ar fi fost depuse modificări sau cereri suplimentare. Practic, documentația a rămas neschimbată, blocată luni de zile pe biroul primarului, până la momentul semnării. Locuitorii cer garanții că reamenajarea nu va transforma Parcul Național într-un „bâlci”, cu mașini și aglomerație, așa cum s-a întâmplat în Parcul Circului.
Etapele de pregătire au fost, într-adevăr, complexe. Licitația pentru Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenție (DALI) a durat șase luni, precedată de consultări cu organizațiile de mediu. Studiile și DALI au avut un termen de 12 luni, iar licitația pentru proiectare și execuție a adăugat încă șase luni. Etapa de proiectare, avizare și autorizare ar fi trebuit să dureze circa șase luni, dar sub actuala administrație a ajuns la 15 luni, autorizația rămânând nesemnată timp de jumătate de an. Autoritățile explică însă prin complexitatea proiectului, subliniind că numai studiile de biodiversitate și ape au durat jumătate de an.
Reamenajarea Parcului Național este prezentată ca o mare realizare a administrației, dar în realitate ridică mai multe semne de întrebare decât entuziasm. Pe hârtie, avem un proiect de peste 12 milioane de euro, cu jumătate finanțare europeană și promisiunea unui parc modernizat. În teren însă, oamenii aud drujbe, văd copaci tăiați și se tem că spațiul verde se transformă într-o piață de beton.
Dincolo de cifre și de panouri oficiale, adevărata miză rămâne felul în care parcul va fi perceput și trăit de comunitate. Un parc este, în primul rând, un loc de liniște, de respirație și de echilibru, nu un șantier permanent de PR. Este bun și parcul, evident, dar să fi fost o prioritate?
În fond, întrebarea esențială e simplă: Pentru cine se face acest proiect? Pentru oameni sau pentru bifarea unei investiții pe hârtie? Până când autoritățile nu vor înțelege că verdele și simplitatea sunt cea mai mare bogăție a unui oraș sufocat de blocuri și asfalt, ne temem ca „reamenajarea” să nu devină sinonim cu distrugerea.
