Cum s-a ajuns ca după 35 de ani dictatorul Nicolae Ceaușescu să fie regretat de atât de mulți români? Dacă nostalgia celor în vârstă poate fi explicată tocmai de trecerea timpului și de regretul tinereții trecute pe care cu toții îl avem, un caz cu adevărat interesant e revizuirea lui Ceaușescu de generația care nu a trăit nici măcar o zi în foamea din anii 1980.
Așadar, cum s-a ajuns aici?
Istoricul și profesorul universitar Adrian Cioroianu a vorbit, în cadrul podcastului Obiectiv EuroAtlantic, realizat la DefenseRomania de Tudor Curtifan, despre fenomenul tot mai vizibil al nostalgiei față de Nicolae Ceaușescu, manifestat inclusiv în rândul tinerilor care nu au trăit perioada comunistă. Și l-a explicat, în contextul în care, referindu-se la Revoluția din decembrie 1989, istoricul a reamintit că, la acel moment, românii erau uniți în dorința de a-l înlătura pe dictator: „Nu a ieșit nimeni să-l apere, nu a ieșit nimeni pentru el. Am fost uniți în dorința de a scăpa de Ceaușescu. Ori victoria Revoluției, lucru care a mers și în avantajul lui Ion Iliescu, a fost că ne-am spus cu toții că nu poate exista Revoluție atât cât Ceaușescu e în viață. Nu există Revoluție în cinci zile. Schimbarea o vezi pe termen lung”.
„Avem de a face cu un Ceaușescu revizuit de o generație mai tânără. Eu sincer cred că e dezamăgirea față de prezent. Nu putem vorbi de trezirea nostalgiei unora care nici nu au trăit în comunism”, a declarat Cioroianu. Acesta a arătat că nostalgia celor mai în vârstă, care și-au petrecut tinerețea în perioada comunistă, este explicabilă, însă nu același lucru se poate spune despre noile generații.
„Nostalgia celor bătrâni care își spun că „eram soldat în armata lui Gheorghiu Dej, ce bine era căci eram și eu tânăr atunci” poate fi explicată. Dar tinerii de azi, văd asta și la studenții mei, mulți dintre ei sunt de o stângă care nu are nimic de a face cu socialismul. O stângă egalitaristă împotriva nu celor care au bani, ci care arată că au bani cu o anumită nesimțire și o anumită agresivitate”, a subliniat istoricul.
Ceaușescu și cei care azi beau șampanie cu roaba în cluburi de fițe. Decalajele în societate sunt uriașe. Iar dacă nu înțelegem și nu remediem asta ne „sinucidem”
Adrian Cioroianu a punctat decalajele sociale tot mai mari din România, exemplificând prin diferențele dintre oamenii care trăiesc modest din muncă cinstită și cei care beneficiază de venituri uriașe, mai ales din funcții de stat. „Uitați-vă la salariile din întreprinderile de stat unde sunt oameni plătiți cu mii de euro lunar și mai spun public că nu ajung. Din această cauză lumea spune că măcar pe vremea lui Ceaușescu comuniștii mâncau acasă la ei portocale, dar nu ieșeau în stradă să râdă în față că mănâncă caviar și portocale iar ceilalți stau la coadă să mănânce adidași de porc”, a arătat Cioroianu.
Profesorul a explicat că inclusiv tinerii săi studenți ajung să regrete perioada lui Ceaușescu atunci când văd, la televizor, comportamentul ostentativ al unor persoane din aceeași generație: „Tinerii mei studenți văd la televizor alți colegi de-ai lor de generație care cumpără prin cluburi șampanie cu roaba iar părinții lor sunt șefi de departamente la stat, magistrați sau alte funcții înalte. Iar acești copii accelerează nebunește în mașini Porsche pe străzi, mai fac și accidente și au și bani de droguri și alcool. Aceasta este de fapt explicația pentru regretul lui Ceaușescu”.
Cioroianu a admis că fenomenul este alimentat și de componenta războiului hibrid, însă a subliniat că principala soluție rămâne reducerea decalajelor sociale și creșterea decenței publice: „Dacă clasa politică ar deveni puțin mai conștientă și mai decentă iar decalajul acesta între cei care au și cei care nu au ar fi mai ținut sub control, iar și cei care au ar avea totuși o doză de decență, atunci lumea nu l-ar mai regreta pe Ceaușescu. Trebuie să realizăm că dacă vrem să ne sinucidem nu avem decât să adâncim falia aceasta din societate”, a conchis Adrian Cioroianu.
