Patriarhul Daniel a evidențiat în Pastorale de Crăciun importanța acestei sărbători ca fiind una a bucuriei mântuirii. Preafericitul Părintre a subliniat că Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos reprezintă un moment de mare însemnătate pentru credincioși.
Patriarhul Daniel a vorbit despre Nașterea Domnului, care a fost vestită de îngeri ca fiind o „bucurie mare pentru tot poporul”, o veste care aduce mântuirea credincioșilor. Această bucurie se reînnoiește în fiecare an în inimile oamenilor, fiind o mărturie a iubirii nemărginite a lui Dumnezeu-Tatăl, prin Fiul Său, Iisus Hristos, și lucrarea Duhului Sfânt.
În Pastorala de Crăciun, Patriarhul Daniel a reiterat mesajul transmis și în anul 2007, intitulat „Nașterea Domnului – bucuria credinței”, care rămâne la fel de actual și relevant, fiind armonizat cu tematica anului dedicat pastorației și îngrijirii bolnavilor.
Preafericitul a evidențiat rolul copiilor și tinerilor în a vesti Nașterea Domnului, tradiție care amintește de îngerii și păstorii ce au anunțat evenimentul minunat la Betleem.
În Ajunul Crăciunului, aceștia, împreună cu preoții comunităților, duc mai departe această vestire, cântând troparul sărbătorii și arătând icoana Nașterii Domnului. După colindat, credincioșii se reunesc în biserică pentru a celebra taina Nașterii și a aduce laudă iubirii milostive a lui Hristos.
„Această sărbătoare a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos ne arată smerenia atotputerniciei divine. Este cea mai mare minune a smereniei lui Dumnezeu cel atotputernic: Cel nevăzut se face văzut, Cel necuprins se face cuprins în pântecele Fecioarei, în peștera și în ieslea din Betleem.
Această coborâre a lui Dumnezeu pe pământ, prin zămislirea de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, și prin Nașterea lui Hristos din Fecioara Maria, are ca scop ridicarea oamenilor la viața veșnică cerească.
Hristos, prin smerita ascultare față de Dumnezeu Tatăl, vindecă neascultarea protopărinților Adam și Eva.
Noul Adam, ascultător până la moarte și încă moarte pe cruce, prin smerita ascultare, Iisus Hristos vindecă de neascultare și aduce iertare de păcate, pentru că neascultarea este păcatul din care derivă toate celelalte păcate. Vindecă neamul omenesc de păcatul neascultării și îi dăruiește viață veșnică prin învierea Sa din morți.
Este foarte important pentru noi să vedem că această smerenie a lui Hristos este începutul vindecării omului de orgoliu și de autosuficiență, de dorința de a fi ca Dumnezeu, fără Dumnezeu, pe care au avut-o și au arătat-o prin neascultare protopărinții Adam și Eva.
Maica Domnului este numită Noua Evă, care a zis, atunci când îngerul i-a explicat că Pruncul se va naște prin lucrare dumnezeiască: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Această ascultare desăvârșită a Maicii Domnului arată că din ea se va naște un Fiu, și El ascultător, încă ascultător până la moarte pe cruce.
Otpustul acestei sărbători arată că Iisus s-a născut în peștera de sub pământ și apoi a fost culcat în iesle. În mod surprinzător, textul liturgic ortodox nu spune că a fost născut, cum se spune despre un om obișnuit, și nici că a fost culcat în iesle, ci «s-a născut» și «s-a culcat» în iesle.
De ce se folosește reflexivul și nu pasivul? Pentru a arăta că Dumnezeu-Cuvântul este subiectul care săvârșește acțiunea. Că El, în mod liber, a acceptat să fie răstignit și în mod liber a acceptat să fie îngropat, de aceea, în mod liber, a înviat din morți.
Această accentuare a lucrării Persoanei Fiului veșnic al lui Dumnezeu, în umanitatea Sa sau prin umanitatea Sa, arată că Dumnezeu a avut inițiativa acestei mântuiri”, a spus Patriarhul Daniel.
