Se spune că nimic nu este mai puternic pe lumea aceasta decât dragostea de mamă. O femeie de 39 de ani a trăit drama vieții sale atunci când a adus pe lume un copil, pe care l-a numit Wilber.
Tammy Ireson din Norfolk (Marea Britanie) a fost extrem de fericită atunci când a adus pe lume un bebeluș. Timp de 20 de ani a așteptat acest moment și minunea s-a întâmplat, dar nu într-un mod atât de plăcut precum se aștepta
Tammy a avut o sarcină normală, dar pe la 20 de săptămâni, medicii au făcut o radiografie și i-au spus că ceva nu pare în regulă și au întrebat-o pe mamă dacă mai dorește să păstreze fătul. Tammy a mers mai departe, plină de încredere că totul o să fie bine.
Îl iubeam deja foarte mult pe acest copil și am zis că merită o șansă în viață. Știam că șansele de viață sunt extrem de mici. Nu voiam ca el să sufere, dar încă mai speram că într-o bună zi o să fiu capabilă să îl aduc acasă”, a mai declarat femeia.
Wilber și mama lui, Tammy
Testele următoare au scos la iveală faptul că bebelușul avea riscuri majore de-a se naște cu o boală genetică rară. În ciuda tuturor avertismentelor, mama a mers mai departe, dorindu-și să aibă astfel un al doilea copil și un frate pentru fiica sa, Zilanne.
Timpul a trecut și Tammy a făcut preeclampsie, o boală specifică gravidelor, ce produce complicații grave și chiar moarte. Femeia a născut cu 8 săptămâni mai devreme. Bebelușul a fost prematur și nu a putut respira, fiind nevoie de manevre de resuscitare.
„Nici nu știam dacă o să supraviețuiască nopții, dar totuși a reușit”, a mărturisit mama.
Zilele au trecut și femeia a început să petreacă timp la spital cu cel mic, pentru a-l cunoaște mai bine. Inevitabil, Tammy a ajuns să-l iubească enorm și să viseze la ziua când bebelușul va merge acasa
Tammy petrecând timp cu Wilber, după stopul cardiac
Dar fericirea nu a mai durat mult și testele au scos la iveală că Wilber avea o boală genetică rară, ce îi afecta mușchii. 13 săptămâni a stat femeia internată alături de fiul său, păzindu-l mereu și sperând la o minune.
Apoi, într-o noapte, aparatele au început să sune. Bebelușul tocmai avea un stop cardiorespirator, mama asistând la scena în care cel mic este resuscitat. Bebelușul a fosr readus la viață, dar nu mai era la fel. Creierul îi fusese afectat.
Micul Wilber, născut la 32 de săptămâni
„S-a întors la noi ulterior, dar când a deschis ochii mi-am dat seama că băiețelul meu plecase. Nu mai avea aceeași privire intensă și nici nu mă mai recunoștea, părea absent. Nu mai recunoștea nimic din atingerile mele, eram un străin pentru el. Legătura dintre noi dispăruse, eram devastată”, a mai declarat Tammy.
După două săptămâni de când a prezentat leziuni cerebrale, medicii au zis că nu mai pot face nimic. Au cerut permisiunea doctorilor să face niște poze, să se plimbe puțin cu copilul, să aibă astfel măcar niște amintiri cu el.
„Mă plimbam cu Wilber în brațe și realizam că aceasta este prima și ultima noastră plimbare împreună. Am cedat psihic. Îi spuneam: Puiule, mami te iubește. Ieșim la ultima plimbare”
Și, cu ultimele puteri, mama și-a ținut puiul în brațe, în timp ce medicii îl deconectau pe cel mic de la aparatele ce îl țineau în viață.
Tammy suferă. Enorm. Pune o farfurie în plus la masă, îi spune lui Wilber, în minte: „Mami te iubește, nu o să uit”. Totuși, nu a renunțat la visul de-a avea un al doilea copil și a promis că va face asta, de dragul fiicei sale. Și știe că viitorului copil o să-i arate poze cu Wilber, mult iubitul copil pe care l-a avut pentru doar 13 săptămâni. Și două zile…
Sursa: antena1
