Doi bătrâni ţin în viaţă un întreg sat, în judeţul Galaţi. Cei doi – soţ şi soţie – sunt ultimii locuitori din zona aflată pe malulu Siretului. Locuiesc izolaţi, împreună cu zeci de animale, iar primul magazin alimentar se află la kilometri distanţă de casa lor. Cu toate acestea, bătrânii sunt liniştiţi şi mulţumiţi de traiul lor zilnic.
Am putea spune că ne aflăm în Valea Seacă din nuvela lui Slavici sau că tanti Ioana este soacra lui Ghiţă, din Moara cu Noroc. Dar nu. Este povestea reală de viaţă a doi soţi din satul Crângeni, comuna Nămoloasa. Cei doi au păşit pe aceste meleaguri în urmă cu două decenii, când acolo mai locuiau aproape 20 de familii.
Localnică: Erau oameni erau şi bogaţi, erau şi mai aşa. Era satul mare, gospodari toţi, toţi. Toţi care erau, erau gospodari. N-a fost unul care să zici a furat.
Oamenii rămaşi s-au stins, rând pe rând, şi – odată cu ei – şi imaginea satului înfloritor de altădată. Au rămas Tanti Ioana şi nenea Titi. Care nu au renunţat la casa lor, nici în cele mai grele momente.
Localnică: A fost chinul mare aici, chin! N-avea câine, n-avea găină. N-aveam nimic, nimic. a luat omul meu din piaţă o găină, un cocoş
Au ajuns treptat la o gospodărie bogată, cu zeci de animale, care le bucură curtea zi de zi. Şi, deşi sunt izolaţi de lume, soţii Dragotă nu au parte de plictiseală. Ziua lor începe dis-de-dimineaţă, la ora şase.
Localnică: Mă duc la grajd, scot gunoiul, rănesc la vacă. Scot gunoiul afară, soţul îi dă mâncare.
Nenea Titi ne explică cu greu tot ce face zi de zi în gospodărie. În urmă cu aproape 40 de ani o inflamaţie a laringelui l-a lăsat fără voce. De atunci, tanti Ioana i-a fost principalul sprijin.
Localnică: A fost bolnav, n-am plecat de lângă el, am stat lângă el şi eu am fost bolnavă, ne-am ajutat unul pe altul şi ceva de ani de când m-a albit şi l-am albit.
Pustietatea i-a unit şi mai mult pe cei doi bătrâni. Casa lor este ultima pată de culoare în satul Crângeni. O dată la ceva timp, primarul comunei Nămoloasa vine personal şi le aduce ce mai au nevoie.
Adrian Răşmeriţa, primar: Le asigurăm tot ceea ce ne stă în putinţă ca să le asigurăm condiţiile de deszăpezire, astfel încât să aibă acces salvarea, eu ştiu, Doamne fereşte, în caz de, pompierii aceesul către farmacie, cabinetul medical.
Cel mai apropiat centru alimentar se află la circa cinci kilometri de casa soţilor Dragotă. Însă bătrânii nu se plâng. Spun că au tot ce le trebuie în propria gospodărie.
Sursa: observator
