Fiecare decembrie înseamnă iubire şi gloanţe pentru un medic român stabilit în America. Avea 21 de ani când în Bucureşti tinerii au ieşit în stradă, să-şi câştige libertatea. Doru Paul era student la Medicină şi s-a alăturat doctorilor de la urgenţă. A salvat răniţi şi le-a fost sprijin mamelor care îşi căutau copiii la morgă. Libertatea câştigată în România l-a ajutat să facă performanţă în medicină, pe tărâmul făgăduinţei.
Când i-am văzut pe tinerii ăia, atunci pentru mine a început cu adevărat Revoluţia.
Doru Paul este unul dintre cei mai apreciaţi specialişti în oncologie şi hematologie din Statele Unite ale Americii. Era student la Medicină în anul trei, la facultatea din Bucureşti, când românii au început să-şi strige libertatea în stradă. Nu s-a speriat de gloanţe. A îmbrăcat halatul alb şi a alergat să ajute.
DORU PAUL, medic oncolog: Tata fiind un om logic mi-a spus: Tu ce ştii să faci? Ştii să coşi, ştii să faci pansamente, deci, te duci unde îţi e locul! Du-te la Spitalul Floreasca! Și acolo m-am dus!
Ce a văzut acolo l-a schimbat pentru toată viaţa. Camere întregi ticsite de cadavre. Tineri împuşcaţi pentru că au îndrăznit să se revolte, să strige şi să se viseze liberi.
DORU PAUL, medic oncolog:Deschizi o usă şi când vezi o astfel de grozăvie, deci refuzi să vezi! E ca şi cum te-ai izbi de cineva şi ai senzaţia sta că ţi se ridică părul măciucă, efectiv simţi că ţi se zbârleşte părul de pe cap pe ceafă şi este o groază instantanee.
A fost momentul în care a decis că ceea ce trăise sub regimul comunist din România a fost prea mult.
DORU PAUL, medic oncolog:Ceauşescu devenise cel mai urât om din România şi erau câteva milioane de români care voiau să îl omoare!
Doru Paul a copilărit în cartierul Berceni şi a făcut parte din generaţia copiilor cu cheia de gât, care au cunoscut foamea, frigul şi frica. A văzut oameni care au plătit cu viaţa încercând să aducă puţină căldură în blocurile reci comuniste.
DORU PAUL, medic oncolog: Erau 4 corpuri întinse pe asfalt, practic în mijlocul străzii, nişte corpuri diforme, 2 copii şi 2 adulţi, datorită problemelor de căldură, ei făcuseră un mecanism improvizat de căldură folosind focul de la aragaz. Asta a fost ceva pentru mine care a reprezentat un şoc.
Educaţia a fost paşaportul lui spre o altă viaţă. Libertatea pe care o câştigase în decembrie 1989 i-a dat şansa la o bursă în Franţa, ca student al Facultăţii de Medicină.
DORU PAUL, medic oncolog: Când am ajuns acolo mi-am dat seama că am trăit toată viaţa într-un ghetou. Te naşti, creşti într-un loc şi nu ai niciun fel de privire exterioară!
În 1995 a ajuns în New York. Zece ani a făcut cercetare la un spital de stat şi a tratat toate categoriile de pacienţi. De la bolnavi care nu aveau bani să-şi plătească nici măcar biletul de metrou, la multimilionari. Acum salvează vieţi într-unul din cele mai prestigioase spitale din Statele Unite ale Americii. N-a uitat de unde a plecat şi începe fiecare zi cu gândul la România.
Acasă păstrează şi acum jurnalul Revoluţiei din 1989. Sunt file pe care studentul la medicină le-a scris sub impresia zilelor care aveau să-i schimbe viaţa. Le reciteşte mereu ca să nu uite preţul libertăţii.
”Un soldat cu arma în mână m-a impresionat cel mai tare, era împuşcat în picior, acel soldat voia să se întoarcă înapoi!”, scria Doru Paul în jurnalul său.
Pentru Doru Paul, fiecare întoarcere acasă e dureroasă. Ar vrea să vadă şi în România spitale ca în America. Nu şi-a pierdut speranţa că şi în ţara lui e loc de mai bine. Pentru el, schimbarea din 1989 a însemnat „iubire şi gloanţe”. Tinerii au fost atunci o singură inimă care a bătut pentru ţară.
”Mesajul Revoluţiei este că românii uniţi pot să mute munţii, asta trebuie să facă! România poate, România este o mare inimă”, spune medicul.
Sursa: observator
