Zoltan Ballai este împușcat joi, 21 decembrie 1989, pe Calea Moților din Cluj. Maiorul Ioan Laurențiu Ciocan urlă: ”Care-a scăpat, lasă-mi-l mie!” Glonțul îi atinge vena brahială. Moare la 18 ani, cea mai tânără victimă din oraș. Tatăl, Ștefan, spune că s-a gândit, de zeci de ori, la răzbunare…
E joi, 21 decembrie 1989. Puțin după ora 15.00. Zoltan Ballai, 18 ani, elev în clasa a XI-a dă să iasă din casă. Mama adoptivă îl dojenește. ”Unde pleci? Să nu cumva să te duci în stradă!” ”Nu, stai liniștită, mă duc numa’ până jos, să mă văd cu Cornel!”, vine răspunsul. Cornel e Cornel Cătinaș, prietenul cel mai bun. Se aude că Ceaușescu ar urma să plece, că a căzut regimul.
Ies în stradă. Pe Calea Moților, colonelul Valeriu Burtea le face instructajul subalternilor: ”Împușcați-i că nu-s oameni!” Maiorul Ioan Laurențiu Ciocan, cel care conduce un regiment format din soldați cu antecedente penale, urlă: ”În faruri, roți, apoi în oameni!” După care adaugă: ”Care-a scăpat, lasă-mi-l mie!”
Glonțul l-a lovit pe Zoli în umărul stâng, atingând vena brahială. Băiatul cu chip de copil se stinge o oră mai târziu.
Ștefan, tatăl, e la București. Se întoarce degrab’.
„Am bătut toate spitalele, sperând să fie în viață, rănit. Le-am epuizat pe toate și-a mai rămas doar morga. Când să ajung să intru, era un soldat cu pușca. <<Stai pe loc că trag, aici vin teroriștii!>>.Și-a încărcat mitraliera, și acum aud sunetul acela și a îndreptat-o spre mine. M-am dus în fața lui și mi-am lipit fruntea de țeava armei: „Trage în p…a mă-tii!”, i-am zis. N-a spus nimic. Mi-am băgat capul și mai tare, l-am împins cu capul, i-am împins arma cu capul, am strâns din dinți, am închis ochii și i-am mai zis o dată: „Trage, mă, nenorocitule, în pizda mă-tii! Vin să-mi iau copilul de la morgă și vrei să mă omori? Omoară-mă, mă! Acuma! Nu mai sta, sunt pregătit! Eram foarte demoralizat. N-o tras”
„Am intrat. Cum am intrat, l-am văzut pe Zoli pe jos culcat pe ciment și acoperit cu un cearșaf, iar sub cap era o bucată de grindă. Mi s-a făcut rău. El s-o dus la mamă-sa, măi, să vadă ce face! Și apoi o pornit spre centru cu toți ceilalți. O mers cu Cornel, prietenul lui. S-au dus la președintele de pe scară și-au cerut steaguri. Le-au luat, s-au dus cu ele. Porcu ăsta de Cocan, peste el au dat atunci, el a tras în oameni. Un porc, un gunoi. Tovarășu Cocan conducea acei soldați. Porcul de Iliescu a anulat primul proces, le-a dat liber la toți. El e principalul vinovat. El, domnule, el! Sub comanda lui s-a tras și au murit peste 1000 de oameni. Apoi s-a deschis proces, primul, la București. Acolo m-am întâlnit cu militarul Cocan. Am ieșit în pauză la baie, o venit după mine. Țipa: <<Mă prostule, cine o tras? Uită-te în oglindă, io-s călăul sau tu ești?>>, așa mi-a zis. I-am spus: Nu mă tem de dumneata. Ești cu haina de militar, dar nu mi-e frică. Câtă impertinență, câtă aroganță. A venit după mine, vă dați seama?”
„Eu am zis în felul următor: știu unde stă Cocan în Mănăștur, știu că are un băiat nevinovat. Mă duc, îi tai capul băiatului absolut fără nici o vină, îl iau și i-l dau în brațe lui Cocan ca să simtă ce-am simțit și eu. Nu mai judecam deloc, eram și sunt pierdut. După aia l-am întâlnit la Cluj de două ori pe acest tovarăș Cocan. Stătea în Mănăștur. Odată la piață, vine și îmi întinde mâna: „te salut!” L-am scuipat în față, în sfârșit”.
Sursa: antena1
