De ce se feresc de o implicare în războiul din Iran Vladimir Putin și Xi Jinping

Pe 28 februarie 2026, Statele Unite și Israel au lansat lovituri aeriene coordonate asupra Iranului, într-o operațiune denumită „Shield of Judah”. Atacurile au vizat instalații militare, obiective asociate programului nuclear și active ale regimului, în orașe precum Teheran și Isfahan.Președintele american Donald Trump a anunțat declanșarea unor „operațiuni majore de luptă”, justificând intervenția prin necesitatea eliminării unor amenințări iminente reprezentate de programul nuclear și de rachetele balistice ale Iranului. Decizia a venit după eșecul negocierilor și refuzul Teheranului de a dezmembra facilități considerate sensibile.

Operațiunea marchează o escaladare față de confruntarea aeriană din 2025

Loviturile din februarie 2026 reprezintă o intensificare semnificativă față de războiul aerian de 12 zile dintre Israel și Iran din iunie 2025. Atunci, infrastructura iraniană a fost afectată, însă capacitățile militare nu au fost eliminate complet.

Oficiali americani și israelieni au lăsat să se înțeleagă că obiectivele actuale depășesc o simplă limitare a programului nuclear. Președintele Trump a declarat în repetate rânduri că schimbarea regimului de la Teheran „ar fi cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla”.În acest context, analiștii consideră că ofensiva are o dimensiune strategică mai amplă, care urmărește slăbirea structurală a Republicii Islamice, într-un moment în care aceasta se confruntă cu proteste interne, presiuni economice și efectele unor pierderi militare anterioare.

Israel și SUA au atacat în Iran / sursa foto: X

Capacitatea Iranului de a răspunde este limitată, dar nu inexistentă

Autoritățile iraniene au promis un răspuns ferm. Totuși, după degradarea sistemelor de apărare antiaeriană și a stocurilor de rachete în confruntările precedente, capacitatea de a susține un conflict prelungit rămâne sub semnul întrebării.

Iranul ar putea apela la rețelele de aliați regionali și la tactici asimetrice. De asemenea, utilizarea rachetelor balistice sau a forțelor proxy rămâne o opțiune. Cu toate acestea, menținerea unei confruntări directe cu superioritatea militară americană și israeliană ar reprezenta o provocare majoră.Rusia oferă sprijin limitat, dar evită implicarea directă

Rusia este unul dintre principalii aliați ai Iranului. Potrivit informațiilor disponibile, Moscova a furnizat sprijin discret, inclusiv printr-un acord de armament evaluat la aproximativ 500 de milioane de euro pentru sisteme antiaeriene Verba, unele livrări fiind posibil accelerate.

Cu toate acestea, implicarea profundă a Rusiei în conflictul din Ucraina, aflat în al patrulea an, a epuizat resursele, personalul și stocurile militare, notează Islamadpost. În aceste condiții, este improbabil ca Moscova să intervină militar în mod direct în sprijinul Iranului.

Se anticipează condamnări retorice, sprijin diplomatic în Consiliul de Securitate al ONU și eventuale fluxuri suplimentare de armament, însă fără un angajament militar extins. Prioritatea strategică a Rusiei rămâne propriul front.

china rusia iran © Designer491 | Dreamstime.com

China adoptă o poziție și mai rezervată pentru a evita confruntarea directă cu SUA

China, principalul partener comercial al Iranului și un cumpărător important de petrol iranian, a ales o abordare prudentă. Beijingul a furnizat drone și a negociat acorduri privind rachete, însă evită o implicare deschisă.Un sprijin militar explicit ar risca o confruntare directă cu Statele Unite și Israelul, cu potențial de escaladare globală. Spre deosebire de situațiile în care China a oferit susținere vizibilă Pakistanului în tensiunile cu India, cazul Iranului presupune o confruntare directă cu Washingtonul.

Interesele strategice ale Chinei sunt legate de stabilitatea aprovizionării cu energie și de menținerea rutelor comerciale. O escaladare ar putea afecta piețele globale și ar crea volatilitate economică semnificativă.

Beijingul a cerut evacuarea cetățenilor săi, a făcut apel la dezescaladare și este de așteptat să limiteze reacția la proteste diplomatice, eventuale veto-uri în Consiliul de Securitate și mediere discretă. Strategia pare orientată spre protejarea intereselor pe termen lung, fără angajamente militare directe.

Pakistanul se află într-o poziție diplomatică delicată

Pakistanul are relații geografice și culturale apropiate de Iran, însă în ultimii ani a dezvoltat legături mai strânse cu Statele Unite, inclusiv prin vizite la nivel înalt și cooperare economică.

Această dinamică face dificilă o condamnare deschisă a atacurilor. Islamabad ar putea încerca o mediere discretă, dar este puțin probabil să adopte o poziție clară de susținere a uneia dintre părți.

Conflictul testează coeziunea alianțelor globale și ridică riscul erorilor de calcul

Operațiunea „Shield of Judah” pune la încercare alianțele marilor puteri. Rusia și China par dispuse să ofere sprijin limitat și denegabil, evitând însă un angajament total care le-ar putea implica într-un conflict direct cu Statele Unite.

Dimensiunea potențială de schimbare a regimului amplifică miza. În același timp, riscul unei erori de calcul rămâne ridicat într-o regiune deja instabilă.

Analiza evoluțiilor viitoare va depinde de reacția Iranului, de nivelul implicării indirecte a marilor puteri și de capacitatea actorilor regionali de a limita extinderea conflictului.

sursa: https://evz.ro/de-ce-se-feresc-de-o-implicare-in-razboiul-din-iran-vladimir-putin-si-xi-jinping.html