Când viaţa îţi dă cele mai grele lovituri şi crezi că ai epuizat toate variantele de salvare, oamenii fac minuni! Oamenii-îngeri, cei care sar în ajutor discret, fără să aştepte ceva în schimb. Într-o Românie cu tot felul de probleme – de la sărăcie la neputinţă, de la lipsa banilor până la indiferenţă – probabil că doar ei sunt salvarea. Oamenii aceştia sunt primii care spun Ajut Eu atunci când un copil plânge, când un bătrân e doborât de boală ori o mamă e alungată în stradă, cu doi copii mici. Urmează o poveste despre generozitate şi bine, despre minunile pe care doar oamenii le pot face.
CORNELIA ICHIM: ”E primul Crăciun din viața noastră, primul lui Crăciun și mă bucur că are pom. Mă bucur că a venit Moșul la el!
Nici nu mai tine minte cand a fost ultima data asa. Fericita. Are un acoperis deasupra capului si copiii langa ea. Si e suficient. Dar ce e in sufletul ei nu stie nimeni – cata umilinta si suferinta a indurat timp de 26 de ani, alaturi de barbatul sau.
CORNELIA ICHIM: Sunt tot ce am eu. Îmi lipseste casa in care am trait atatia ani de zile, imi lipsesc lucrurile copiilor mei, oamenii de acolo. Sunt doar eu singura cu ei si aici sunt o straina. Nu am pe nimeni. E greu sa iti gasesti si de munca cand nu ai pe nimeni. E greu cand un copil e bolnav si unul mic. Tot timpul eram batuta, tot timpul eram huiduita.
Ii era teama ca nu se va descurca singura, si a indurat cat a putut. Pana la inceputul acestui an cand Cornelia s-a trezit sub cerul liber, cu doi copii de mana, si nicio varianta de salvare
CORNELIA ICHIM: Pur si simplu m-a luat de mână, Andrei era intr-un costumas. Și mi-a zis sa plec. Și Ionuț a venit și el cu mine, vă dați seama, și am plecat. Am plecat, ca poate vine dupa noi, asa pe strada, prin Pogoanele. Poate i se face mila, pentru ca era foarte frig. Nu a venit. A venit noaptea si, ca sa râdă vecinii, m-am dus la iesire, undeva, si am stat acolo. Știa că acolo ma gasea de obicei cand ma gonea. Dar nu a venit dupa noi.
Si cand credea ca nimic bun nu i se mai poate intampla vreodata a vazut, pentru prima data in viata ei, ca fericirea are chip. Chipul unor oameni generosi. O femeie le-a oferit gazduire intr-o casa, langa Buzau, cu conditia sa ii ingrijeasca animalele. Dar boala de rinichi a baiatului cel mare o tinea pe Cornelia mai mult prin spitale. Asa ca iar a ajuns in strada. Pana cand, intr-o alta zi, pe strada ei a aparut din nou soarele.
CORNELIA ICHIM: E camera lui Ionuț, aici doarme el. O să se bucure foarte mult când o să vadă bradul. Aici dorm eu cu Andrei, în dormitor.
E casa lor mica si secreta, pe care o familie din Bucuresti s-a oferit sa le-o plateasca in fiecare luna. Cornelia n-ar fi avut niciodata bani de chirie. Abia daca are cu ce sa ia de mancare copiilor, in fiecare zi.
CORNELIA ICHIM: Am 3 kilograme de cartofi si 2 pungi de paste. Nu stiu cum o sa am descurc, sincer. Daca trece data de 5 si nu platesc chiria si utilitatile, se sisteaza contractul. Sunt nopti intregi in care nu dorm si ma gandesc la asta. Nu vreau sa ajunga ei doi in strada. Și, daca mi-ar spune cineva acum sa ma intorc, ca poate nu ma mai bate sau poate s-a schimbat, nu pot sa ma intorc, nu am cum, mi-e frica, va spun sincer.
Frica inca o mai bantuie, si demonii trecutului. Dar ea, e optimista. Isi cauta de lucru si spera intr-un viitor mai bun pentru ea, pentru copiii ei. Atata vreme cat in jur simte ca sunt, mereu, ca o plasa de siguranta, oameni-ingeri, indrazneste sa creada in minuni, in sarbatori frumoase si Mos Craciun.
CORNELIA ICHIM: Îmi doresc sa fie Andrei bine si cu Ionut. Deja, Moșul cred ca ne-a oferit prea mult. Mi-aam dorit sa aiba si ei brad, sa aiba si ei globulete. Acum, deja a venit Moșul la ei. Acum simt si eu ca e Crăciunul, nu mai trebuie să ne uitam la vecini pe geam sa vedem luminite. Și ajutorul de la oameni inseamna foarte mult pentru mine. Înseamna linistea copiilor mei și stabilitatea zilei de mâine. Îmi doresc, daca vrea cineva sa ma ajute pentru a fi ei în siguranță.
sursa: observator
