România a pierdut, în ultimele decenii, o parte semnificativă din patrimoniul său genetic vegetal. Fără instituții dedicate conservării acestor resurse, numeroase soiuri au fost înstrăinate și înregistrate de alte state.
Costel Vînătoru, cercetător și director al Băncii de Gene de la Buzău, subliniază că România nu mai are drepturi asupra unor creații autohtone care, odinioară, reprezentau simboluri naționale.
Într-un interviu amplu acordat Antena3.ro, Vînătoru a discutat cu emoție despre pierderea resurselor genetice și a viitorului alimentar al țării, afirmând: „Am realizat o mică inventariere: peste 2.600 de soiuri de legume s-au pierdut în România după 1990.”
Dispariția acestor soiuri se datorează mai multor factori, inclusiv desființarea stațiunilor de cercetare, lipsa finanțării și absența unei legislații naționale de conservare. „Au apărut soiuri de import, iar acelea nu au mai avut «stăpân». Nu a mai avut nimeni grijă de ele. Nu am avut instituții care să le conserve. Sigur, acum nu mai sunt în cultură. Au dispărut”, a explicat el.
Ceapa aurie de Buzău, recuperată din Statele Unite
Povestea cepei aurii de Buzău ilustrează drama pierderii patrimoniului vegetal românesc. După ani de căutări, Vînătoru a reușit să regăsească semințele în banca de gene de la Universitatea Cornell din Statele Unite.
„Am încercat, spre exemplu, să găsesc ceapa aurie de Buzău. Am căutat în toate băncile de resurse genetice din Europa și nu am găsit-o. Și știți unde am găsit-o? La americani. La Universitatea Cornell, în banca lor de gene”, a adăugat cercetătorul.
Recuperarea semințelor a fost un proces complicat, necesitând un an de corespondență și documentație pentru a obține cele 50 de semințe, iar acordul a fost obținut pe persoană fizică. „Primul document confirmă că semințele sunt libere de boli și dăunători, iar al doilea ne oferă dreptul de a le folosi”, a explicat el.
Cu toate acestea, România nu mai poate revendica oficial soiul. „Putem să le folosim, dar nu le putem înregistra în catalogul oficial românesc și să afirmăm că ceapa aurie de Buzău este a noastră. Deoarece au fost scoase din țară și nu au fost păstrate aici, nu le mai putem declara ca fiind ale noastre. Este posibil să fi fost deja înregistrate genetic acolo. Când vom încerca să spunem că ceapa aurie de Buzău este a noastră, ni se va răspunde: «Nu, este deja înregistrată la noi»”, a adăugat Costel Vînătoru.
România a pierdut soiul de roșii „inimă de bou”
Celebrele roșii „inimă de bou” au avut aceeași soartă, devenind un brand național. „Uitați-vă la cazul tomatelor «inimă de bou». Le-am păstrat cu greu, dar acum sunt înregistrate în Italia, Franța și Bulgaria. Nu mai putem folosi denumirea”, a declarat cercetătorul.
Singura soluție a fost crearea unei noi varietăți, cu o amprentă genetică diferită, pentru a putea fi utilizată sub un alt nume. „Am dezvoltat o varietate cu amprentă genetică diferită, numită «Andrada», și am specificat pe etichetă «tomata Andrada, inimă de bou», încercând astfel să reparăm lipsa instituțiilor specializate care să se ocupe de acest lucru”, a explicat el.
Pepenii renumiți de Lovrin, pierduți în afara țării
Drama pierderii patrimoniului vegetal continuă cu pepenii de Lovrin, care sunt acum cultivați în alte țări.
„Vorbind despre pepenii renumiți de Lovrin, cei care se cultivau la Dăbuleni, aceștia nu mai există în România”, a adăugat Costel Vînătoru.
Soiuri românești, regăsite în bănci de gene din Germania
Situația se repetă și cu alte soiuri din România. În Germania, cercetătorul a descoperit semințe românești de roșii și vinete.
„Am găsit în Germania, în banca lor de gene, tomate de Țigănești, vinete Danubiana și bucureștene, soiuri care altădată erau branduri naționale, cultivate pe suprafețe mari”, a explicat acesta.
România a ajuns să importe ce odinioară exporta
Astăzi, România importă semințe bazate pe creații autohtone. „Am realizat o analiză genetică a tomatelor importate și am descoperit că una dintre ele era o populație locală din Buzău, din care s-a obținut, la vremea respectivă, soiul Buzău 1600.
Acum îl importăm, cu un cod scris pe colțul plicului: 778, de la o firmă dintr-o țară puternică din Europa”, a arătat Vînătoru.
Situația devine și mai dramatică, având în vedere că România era, înainte de 1989, un exportator important de semințe. „Am trăit și perioada de dinainte de ’89, când exportam semințe. Și nu oriunde – în țări care astăzi ne vând semințe.
La ferma unde lucram, am produs semințe de tomate pentru Olanda. Da, Olanda!”, a concluzionat cercetătorul.
Sursa: România și-a pierdut patrimoniul vegetal. Roșiile „inimă de bou”
