Cu toate că medicii i-au recomandat două luni de odihnă completă după mai bine de cinci săptămâni de spitalizare pentru o pneumonie dublă severă, Papa Francisc a refuzat să încetinească. Liderul a 1,4 miliarde de catolici și-a continuat neobosit misiunea până în ultima clipă a vieții sale, demonstrând devotament profund și o credință pusă în practică.
Cu doar o zi înainte de moartea sa, în Duminica Paștelui, Francisc a apărut pentru ultima oară în Piața Sfântul Petru. A fost o prezență vizibilă și emoționantă, urcând în papamobilul alb și salutând zecile de mii de credincioși adunați să-i ureze „Hristos a Înviat”. Deși vocea îi era slăbită și răgușită, le-a transmis un ultim „Paște fericit”.
Această ieșire în public a fost doar una dintre multele sale activități recente. După externarea sa pe 23 martie, Francisc a avut mai multe întâlniri cu lideri internaționali. Chiar în ziua Paștelui, a primit la reședința sa vicepreședintele american JD Vance, precum și premierul croat Andrej Plenkovic, alături de familia sa.
Papa Francisc şi-a petrecut ultima zi lucrând
În mesajul său pascal, citit de un consilier, Papa a lansat încă o dată apeluri umanitare: a cerut încetarea focului în Gaza, eliberarea ostaticilor reținuți de Hamas și a condamnat antisemitismul în creștere. În ciuda stării sale de sănătate fragile, Papa a continuat să se implice direct în suferințele lumii.
Un moment profund emoționant a fost dezvăluit de părintele Gabriel Romanelli, de la parohia catolică din Gaza. Acesta a spus că Papa i-a sunat pentru ultima dată chiar în Sâmbăta Mare, cu puțin timp înainte de Vigilia Pascală. Le-a transmis că se roagă pentru ei și le-a oferit binecuvântarea sa, gest ce arată că inima lui Francisc a fost mereu alături de cei aflați în suferință, indiferent de distanță.
„A ales să nu se menajeze”, a declarat ministrul italian al familiei, Eugenia Roccella. „Prin suferința sa și prezența fizică, a transmis un mesaj despre întreaga sa papalitate.”
Papa Francisc și-a asumat suferința ca pe o formă de slujire
Cardinalul Michael Czerny, unul dintre colaboratorii apropiați ai pontifului, a declarat că Papa a continuat să lucreze pentru că „odihna absolută nu vindecă”. Francisc și-a asumat suferința nu ca pe o slăbiciune, ci ca pe o formă de slujire.
„A murit cu mirosul oilor pe el”, a spus Czerny, făcând referire la una dintre expresiile favorite ale Papei, prin care le cerea episcopilor să rămână aproape de oameni.
Austen Ivereigh, biograful oficial al Papei Francisc, l-a descris ca pe „un maestru al sincronizării”. Pontiful, spune el, „și-a dorit să rămână Papa de Paște și a continuat să fie prezent până la capăt”.
După externare, Papa a fost supravegheat constant de o asistentă medicală. A primit oxigen zilnic și noaptea, după caz, și a folosit anterior ventilație mecanică neinvazivă în spital. Dar nu s-a plâns. Nu s-a retras. A continuat să slujească.
Papa Francisc a murit luni, la 88 de ani, dar a lăsat în urmă imaginea unui om care nu s-a cruțat niciodată. A fost o viață dusă în întregime în slujba altora – și o moarte trăită în același spirit.
