Endometrioza afectează aproximativ 1 din 10 femei aflate la vârstă reproductivă la nivel global, însă modul în care această boală este recunoscută, diagnosticată și tratată variază dramatic de la o țară la alta.
În timp ce unele state au dezvoltat politici publice și infrastructură medicală dedicată, în altele, inclusiv în România, femeile afectate rămân adesea invizibile în ochii sistemului de sănătate.
Endometrioza este o afecțiune ginecologică în care țesutul similar endometrului (mucoasa uterină) crește în afara uterului. Provoacă inflamații, durere severă, dezechilibre hormonale și, în unele cazuri, infertilitate. Deși impactul său asupra calității vieții este major, diagnosticarea vine de obicei târziu, uneori după 7-10 ani de la apariția simptomelor.
Franța, un exemplu de bună practică
În 2022, Franța a lansat o strategie națională pentru combaterea endometriozei, care include: formarea medicilor în diagnostic precoce, decontarea tratamentelor prin sistemul public, sprijin psihologic și social pentru paciente, campanii de informare în școli și în societate.
Endometrioza este recunoscută ca boală cronică, ceea ce permite pacientelor să beneficieze de concedii medicale extinse și tratamente gratuite sau compensate.
Australia, lider în educație și cercetare
Australia a introdus încă din 2018 o strategie națională de sănătate pentru endometrioză, cu finanțare publică, centre specializate și introducerea educației despre boală în școli. Pacientele beneficiază de acces la îngrijiri interdisciplinare, de la ginecologi la nutriționiști, psihologi și terapeuți complementari, într-un sistem integrat.
Marea Britanie, progrese cu pași mici
În Marea Britanie, sistemul public de sănătate (NHS) oferă acces la tratamente pentru endometrioză, dar diagnosticul rămâne în continuare întârziat, cu o medie de 8 ani.
Organizații precum Endometriosis UK fac presiuni pentru integrarea bolii în politicile de sănătate generală, iar în 2021 s-a discutat oficial introducerea unui plan național.
SUA: acces inegal, dar activism puternic
În Statele Unite, recunoașterea endometriozei depinde în mare măsură de tipul de asigurare medicală. Nu există o politică națională dedicată, însă vizibilitatea bolii a crescut datorită activismului unor vedete și organizații non-profit. Tratamentele chirurgicale și hormonale sunt disponibile, dar adesea costisitoare, iar multe femei rămân nediagnosticate.
Italia, progrese regionale
În anumite regiuni ale Italiei, endometrioza este recunoscută oficial ca afecțiune cronică, ceea ce permite decontarea tratamentelor. Însă nu există o politică unitară la nivel național, iar accesul la tratament variază în funcție de zonă.
România, lipsă de recunoaștere și tratament inegal
În România, endometrioza nu este recunoscută ca boală cronică, iar pacienta poartă adesea întreaga povară financiară a investigațiilor, tratamentelor și intervențiilor chirurgicale. Nu există centre specializate de stat. Tratamentul chirurgical implică costuri care pot depăși 15.000-20.000 de lei. Nu există un registru național al cazurilor, nici programe de educare în școli sau campanii publice susținute de Ministerul Sănătății.
În lipsa unei politici publice clare, ONG-urile, comunitățile online și paciente vocali joacă un rol crucial în conștientizarea bolii. Petiții pentru recunoașterea endometriozei ca boală cronică, accesul la tratamente compensate și educație medicală sunt în desfășurare, dar nu au primit încă un răspuns oficial.
Endometrioza nu este doar o problemă ginecologică, ci una de sănătate publică. Țări ca Franța și Australia au înțeles acest lucru și au acționat. România rămâne în urmă, iar femeile afectate sunt nevoite să lupte nu doar cu durerea, ci și cu indiferența sistemului.
