Preşedintele Klaus Iohannis a adresat, miercuri, un mesaj Camerelor reunite ale Parlamentului, fiind cel de-al treilea de la preluarea mandatului. Şeful statului a criticat, în faţa senatorilor şi deputaţilor, faptul că legile se schimbă foarte des în România. Iohannis a arătat că practica schimbării legilor prin ordonanţe de urgenţă trebuie să dispară şi a pledat pentru un Parlament „puternic”. Iohannis a vorbit şi despre criza refugiaţilor, anunţând că CSAT va discuta în şedinţa de joi paşii pe care România îi va urma în perioada următoare.
Klaus Iohannis a venit în Parlament pentru a transmite un mesaj plenului reunit al celor două Camere, fiind a treia oară când şeful statului se adresează Legislativului în mandatul său. La şedinţa plenului reunit a participat şi premierul Victor Ponta.
MESAJUL TRANSMIS DE PREŞEDINTE:
„Vin în fața dumneavoastră, așa cum am promis că voi face la începutul fiecărei sesiuni parlamentare, pentru a aduce în atenție probleme pe care le consider actuale și importante pentru oameni și care, în egală măsură, sunt relevante pentru relația instituțională dintre Președinte și Parlament. Pornesc de la angajamentele pe care eu personal le-am asumat și de la așteptările pe care știu că le au cetățenii, în slujba cărora ne desfășurăm activitatea atât dumneavoastră, cât și eu.
Calea pe care am ales-o, în exercitarea mandatului meu, pentru a împlini aceste angajamente și așteptări este, în primul rând, cea a dialogului.
Am spus și o voi repeta de câte ori va fi nevoie: îmi doresc un Parlament puternic și care să se bucure de încrederea cetățenilor. Nu pot concepe o Românie puternică fără ca instituția sa cea mai larg reprezentativă să fie pe măsură. Cred că sunt două aspecte esențiale care ar trebui să definească astăzi un Parlament puternic: o legislație de calitate și raporturi funcționale cu celelalte puteri din stat, toate acestea, desigur, în beneficiul cetățeanului.
În sistemul constituțional al separației și echilibrului puterilor, Președintele României are atributul promulgării legilor, după adoptarea lor în Parlament. Întreaga funcționare a instituțiilor statului, a economiei și societății depinde, într-un fel sau altul, de relația cu legea – de modul în care sunt concepute, inițiate, aplicate și respectate legile. De aceea, am acordat o atenție deosebită legilor venite la promulgare.
După cum bine știți, pe unele dintre ele le-am trimis spre reexaminare, în urma unei temeinice analize și pornind de la câteva principii, pe care le-am afirmat cu diverse ocazii. Dincolo însă de solicitările punctuale de reexaminare, am constatat cu această ocazie și unele aspecte care pun problema calității și coerenței legislației.
Astfel, doar în anul 2015, asupra vechiului Cod Fiscal s-a intervenit legislativ de 13 ori. Legea educației, cea privind reforma în domeniul sănătății, Legea administrației publice locale și Codul Muncii au fost modificate la interval de 2-3 luni sau chiar de 2-3 ori în aceeași lună. Am constatat, de asemenea, că prin două legi distincte, trimise aproape concomitent la promulgare, s-a modificat același act normativ.
Am văzut recent un studiu în care 80% dintre români se arătau nemulțumiți că legile din România sunt greoaie. Faptul că oamenii își doresc norme juridice mai clare, mai simple, care nu se schimbă peste noapte, nu cred că este o surpriză pentru nimeni. Însă această realitate trebuie să capete un răspuns.
În prezent, în România sunt în vigoare aproape 14.000 de legi, ordonanțe și hotărâri ale Guvernului. În 2015, dintre legile adoptate de Parlament, peste 50% sunt acte de aprobare ori respingere a unor ordonanțe simple sau de urgență. Această proporție este un bun indicator al modului în care arată relația dintre puterea legislativă și cea executivă.
Pe de altă parte, de la intrarea în vigoare și până în prezent, legi care privesc domenii fundamentale pentru funcționarea economiei și societății românești au fost modificate în nenumărate rânduri: vechiul Cod fiscal, de 135 de ori, Legea educației, de 26 de ori, Legea privind reforma în domeniul sănătății, de 114 ori, Legea administrației publice locale, de 38 de ori, Codul Muncii, de 28 de ori, legislația privind achizițiile publice, de 35 de ori. Sunt doar câteva exemple. Acestea însă nu sunt simple statistici. În spatele cifrelor sunt oameni. Sunt concetățenii noștri, care ne-au ales să-i reprezentăm, cu problemele, preocupările și viețile lor.
În spatele acestor cifre sunt elevii care nu știu după ce manual vor învăța în anul următor și ce examene vor da, sunt pacienții și medicii, sunt angajații și angajatorii, sunt antreprenorii care vor să investească dar nu știu exact ce taxe vor plăti și câte. În spatele acestor cifre sunt școli și spitale sau mari proiecte de infrastructură promise, dar nerealizate.
Marile sisteme publice, educația și sănătatea, au suferit probabil cel mai mult de pe urma incertitudinii, a schimbărilor frecvente și punctuale, deseori generate de calcule politice sau conjuncturi. Cred că felul în care se fac, dar mai ales în care se schimbă legile în România, este una din sursele profunde ale ineficienței acestor sisteme. Consecința imediată a acestei stări de fapt a fost nu doar erodarea încrederii în Parlament, ci, mai grav, a încrederii în lege, în general.
A căuta vinovați pentru această situație nu ar folosi astăzi la nimic. S-au succedat multe legislaturi, multe guverne, aceste practici s-au perpetuat în timp. Ce putem face astăzi însă este să fim responsabili și să acționăm în consecință, fiecare în cadrul atribuțiilor, competențelor și cu legitimitatea proprie.
Nu ne mai putem permite să vorbim despre stabilitate și predictibilitate legislativă, în timp ce pe fond lucrurile rămân exact la fel. Nu aș dori să ne întâlnim din nou anul viitor sau peste doi ani și să fac același bilanț al modificărilor legislative în domenii cheie. Abordări de tipul dăm azi o lege și mâine o modificăm prin ordonanță trebuie să dispară, nu ca o constrângere la adresa executivului, ci ca o dovadă de responsabilitate în exercitarea competențelor.
Să spunem punct și de la capăt. Acesta poate să fie un moment zero, de la care să pornească recredibilizarea legii ca act juridic al Parlamentului și ca fundament al relațiilor sociale. O legislație flexibilă, elaborată în directă legătură cu nevoile și așteptările societății, eliberată de populism și durabilă în timp reprezintă fundamentul oricărui stat de drept și trebuie să devină o prioritate a întregii clase politice.
Parlamentul poate și ar trebui să se plaseze în centrul unui demers de asanare, simplificare și sistematizare a legislației din România, care s-o facă mai coerentă, mai stabilă și mai predictibilă. Ce va însemna acest lucru în mod direct pentru noi toți? Va însemna că pacientul știe clar ce drepturi are, cât plătește și ce servicii primește, că un investitor își va putea dezvolta un plan de afaceri pe 10 ani fără teama că regulile se vor schimba peste noapte, că un om care vrea să își plătească taxele nu trebuie să se plimbe ore în șir de la un ghișeu la altul și că nu va dura 20 de ani ca să construim o autostradă. Va însemna că elevul care intră în clasa I şi părinţii acestuia vor ști ce studiază, ce opțiuni de educație are, ce examene trebuie să dea și își va putea contura viitorul pentru 10, 12, 15 ani.
O NOU REFORMĂ ÎN EDUCAŢIE
Pe acest fond, doresc să readuc în discuție, de la tribuna Parlamentului, tema educației. Am exprimat zilele trecute, în contextul începerii unui nou an școlar, hotărârea de a iniția o largă consultare publică despre viitorul educației în România, despre cum vrem să arate și să funcționeze sistemul de învățământ.
Experimentele de până acum ne-au arătat că nici modificările de legislație, în mare parte conjuncturale, nici înțelegerile pe hârtie între actorii politici, neurmate de acțiuni, nici măsurile luate cu gândul la următoarea campanie electorală nu pot conduce la transformarea profundă a educației în România. Aceasta nu poate să vină exclusiv din afara sistemului, așa cum nu poate să fie generată doar din interiorul sistemului. Nu poate desconsidera realitățile sociale și provocările secolului XXI, nu poate ignora experiența și nevoile profesorilor, nici așteptările elevilor sau ale părinților. Dar nu se poate înfăptui nici în absența voinței politice, nici fără deciziile actorilor instituționali, nici fără implicarea autorităților locale. Cu alte cuvinte, o transformare de sistem ne implică pe toți.
Toate schimbările, așa cum au fost făcute, nu au rezolvat problemele de fond, ci, dimpotrivă, nu o dată au creat noi probleme. Dacă vrem cu adevărat o educație de calitate, care încurajează performanța și respectă valoarea, va trebui să procedăm altfel decât în trecut și să lucrăm împreună.
De aceea, în virtutea atribuțiilor mele constituționale, de mediator între stat și societate, am asumat tema educației și demarez această largă consultare, care să implice cadre didactice, universități, sindicate, asociații ale elevilor, studenților și părinților, specialiști, autorități și instituții publice, partidele politice. Într-un termen de aproximativ doi ani, în urma acestui demers, se poate găsi un numitor comun, poate rezulta o viziune coerentă și o legislație cadru în acord cu aceasta, care să rămână aceeași dincolo de schimbările politice și în interiorul căreia să fie luate decizii de politici sau măsuri punctuale, indiferent cine se află la putere. Vă cer deopotrivă, ca membri ai Parlamentului României, să îmi fiți parteneri în acest proiect, care nu este unul personal, nici pentru prezent, ci unul pentru generațiile viitoare.
RELAŢIA PARLAMENT-JUSTIŢIE
Nu în ultimul rând, pentru mine un Parlament puternic înseamnă și o poziționare corectă faţă de justiție. Respectul față de lege nu poate fi disociat de relația cu justiția. De fiecare dată când am considerat că s-au produs derapaje în această privință v-am comunicat, nu pentru că doresc să intervin în activitatea Parlamentului, ci tocmai pentru că modul în care această instituție răspunde la cererile justiției îi poate afecta credibilitatea.
Am spus că la finele mandatului meu îmi doresc ca pe agenda preocupărilor opiniei publice corupția să nu mai figureze prima. România puternică este nu doar o Românie fără corupție, ci o Românie în care s-a recâștigat respectul pentru lege.
CRIZA REFUGIATILOR
Folosesc acest prilej pentru a mă referi și la o temă separată, dar cât se poate de actuală şi sensibilă în contextul actual, cea privind criza refugiaţilor. Așa cum am afirmat, suntem pentru solidaritate în interiorul Uniunii Europene, suntem solidari cu statele membre afectate de această criză, acţionăm în spiritul respectării drepturilor omului și consider că, mai ales acum, trebuie să respingem manifestările radicale și să dovedim echilibru și înțelepciune.
Tocmai de aceea, nu cred că această criză poate fi rezolvată printr-o abordare birocratică sau contabilă, matematică, ci doar prin dialog deschis, prin consultarea cu statele membre, printr-o decizie consensuală, ținând cont, sigur, de principii și valori, de context și de realități. Nu vorbim despre locuri de cazare, ci despre oameni, despre integrarea lor în societate, despre accesul lor la educație, servicii de sănătate și locuri de muncă pe termen lung.
Nu cred că între parteneri lucrurile se rezolvă prin impunere, prin ameninţarea cu sancţiuni, ci de comun acord. Cred că fiecare stat membru are dreptul să acţioneze în funcţie de situaţia specifică pe care o are, conform capacităţilor şi posibilităţilor pe care le are.
Acesta este punctul de vedere pe care l-am susținut și îl voi susține în continuare în discuțiile pe care le voi avea cu liderii europeni. În cursul zilei de mâine, în cadrul CSAT, vom conveni asupra paşilor pe care România trebuie să-i facă în acest proces, iar de câte ori evoluția situației o va impune voi comunica atât cu dumneavoastră, cu Parlamentul, cât și cu reprezentanții celorlalte instituții ale statului.
Ne apropiem de momentul în care vom marca împlinirea, în 2018, a 100 de ani de stat român modern și apoi de preluarea Președinției Consiliului Uniunii Europene în a doua jumătate a anului 2019. Trebuie să ne asumăm clar, încă de acum, unde ne vor găsi aceste două evenimente, cum se va prezenta România în fața lumii și cum se vor prezenta instituțiile noastre în fața propriilor cetățeni.
Voi discuta serios cu Guvernul și voi veni în fața Parlamentului cu o serie de propuneri pentru ca România să fie pregătită atât pentru sărbătorirea Centenarului, cât și pentru Președinției.
Acestea sunt temele majore pe care le avem pe agendă. Avem provocări mari, dar și oportunități mari. Și mai ales, nu avem timp de pierdut. Nu avem timp de pierdut cu discuții sterile sau de dragul imaginii. Avem o responsabilitate, iar cei care vor veni după noi ne vor judeca și evalua după deciziile pe care le luăm astăzi. (APLAUZE)
_____________________________________________________________________
Înainte de a merge în plenul reunit, Klaus Iohannis a postat un mesaj pe Facebook.
„Voi merge astăzi în faţa Parlamentului, ocazie cu care voi vorbi despre modul în care arată legislaţia în România, despre schimbările ei frecvente şi cum influenţează funcţionarea statului şi, mai ales, viaţa de zi cu zi a cetăţenilor„, a scris preşedintele pe pagina sa de Facebook.
Pe 4 septembrie, Klaus Iohannis le-a transmis președintelui Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, și președintelui Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, că dorește să adreseze Parlamentului un mesaj pe 16 septembrie.
Președintele a precizat, luni, că va aborda cu această ocazie chestiunea imigranților, dar a punctat că nu trebuie să ceară niciun mandat pentru a reprezenta România la Consiliul European.
„Este posibilă o consultare a Parlamentului, dar nu este uzuală. Președintele României nu trebuie să ceară niciun mandat pentru a reprezenta România la Consiliul European. Este de dorit să se cunoască părerea nu numai a partidelor și a politicienilor, ci și a Parlamentului„, a spus Klaus Iohannis, întrebat dacă este de părere că Parlamentul ar trebui să ia o decizie în ceea ce privește soarta refugiaților.
Viceprim-ministrul pentru securitate națională, Gabriel Oprea, a prezentat luni, la reuniunea extraordinară a Consiliului Justiție și Afaceri Interne de la Bruxelles, mandatul încredințat de președintele Iohannis și de premierul Ponta, care prevede că România nu este de acord cu impunerea unor cote obligatorii de imigranți de către Comisia Europeană.
„Vicepremierul a arătat că, potrivit mandatului, România va participa la mecanismul de relocare, prin preluarea unui număr de 1.705 solicitanți de azil din Italia și Grecia, precum și a încă 80 de persoane din afara Uniunii Europene și nu este de acord cu impunerea unor cote obligatorii de către Comisia Europeană„, potrivit MAI.
Joi, urmează să se reunească, în ședință, Consiliul Suprem de Apărare a Tării.
