Construit din piatră semipreţioasă, gardul unei gospodării din localitatea maramureşeană Firiza ar putea ajunge să valoreze mai mult decât gospodăria întreagă. Femeia care a adus piatra dintr-o zonă muntoasă o cunoaşte drept „cremene” şi habar nu avea că ar putea avea vreo valoare, însă specialiştii spun că este vorba despre jasp, o piatră semipreţioasă, folosită la înfrumuseţarea bijuteriilor.
Atunci când vine vorba despre bijuterii, majoritatea femeilor îşi doresc să fie înfrumuseţate cu pietre. Preţioase, ar fi indicat, însă în funcţie de buget, ne mulţumim şi cu pietre semipreţioase, bine şlefuite şi aspectuoase. Este greu de imaginat aceste cristale în alt context decât cel al bijuteriilor. În Firiza – cartier mărginaş al oraşului Baia Mare, există o gospodărie care a dus mult mai departe utilizarea lor. O femeie şi-a construit un gard după un model nou apărut pe piaţă, repsectiv două rânduri de plasă de sârmă între care se toarnă piatră spartă. Însă piatra pe care a folosit-o femeia i-a şocat pe cei care au priceput despre ce e vorba, respectiv jasp. Acasă am găsit-o doar pe mama femeii care a avut ideea să construiască gardul cu această rocă. Nici ea, nici fiica ei, nu ştiau că este piatră semipreţioasă. Fiica ei, stabilită de mulţi ani în Austria, s-a ocupat de renovarea casei în urmă cu doar doi-trei ani. Atunci s-a gândit că ar fi bine să refacă şi gardul, aşa că şi-a amintit de piatra pe care o cunoşteau ca şi „cremene”, dar şi de locul unde se află.
„Piatra au adus-o de pe Valea Romană. E cremene. Nu ştiu să aibă vreo valoare. Au adus-o din pădure. E un loc la care îi zice Izvorul de cremene. Aici, pe vale, este cremene de culoare albă. Şi aici este destulă, dar ei au adus-o de acolo. Aici mai avem în curte o bucată mare, au pus-o acolo, că e frumoasă”, povesteşte Irina Berinţan, arătând înspre o bucată mare de piatră aşezată în mijlocul curţii. Nu are nici cea mai vagă idee despre valoarea materialului din care şi-a făcut gardul, însă se pare că în zonă sunt locuri în care se află din belşug. Întrebată dacă are cunoştinţă despre natura pietrei, femeia a răspuns că nu.
„O fi fost vreun vulcan, cândva şi o rămas roca asta. Am auzit că are valoare, că bătrânii, de mult, când nu erau chibrite, făceau foc cu ea. Luau iască de pe lemne, cum se face pe fag şi o puneau la uscat şi aveau un fel de amnar şi puneau iasca pe piatră şi cu amnarul cela dădeau aşa până făcea scânteie. Amnarul e ca un colier. Dar era făcut din fier şi când dădea cu el, sărea scânteie. Punea iasca pe cremene şi făcea foc”, povesteşte Irina Berinţan.
Apoi îşi aminteşte că au mers destul prin pădure, până la locul unde ştiau că se află roca. „E drum forestier. Nu e foarte uşor de ajuns până acolo, dar şi-a amintit ea (fiica, n.r.) de locul unde se află mai multă piatră de asta şi o vrut să pună la gard, că e frumoasă”, mai spune femeia.
Fiica ei, căsătorită în Austria, vine acasă ori de câte ori poate, acesta a fost şi motivul pentru care a vrut să renoveze casa şi întreaga gospodărie. Şi nu e de mirare, pentru că locul pare rupt din basme, iar casele din poveştile cu feţi frumoşi.
Jaspul este o piatră semipreţioasă, o varietate de cuarţ cu structură microcristalină care aparţine clasei oxizi, cu un raport de amestec metal şi oxigen. Mineralul este înrudit cu calcedonul, uneori acestea două apărând drept concrescenţe. Băimăreanul Ionică Pop, un topograf pasionat de munte, spune că în zonele vulcanice se găsesc, în general aceste pietre semipreţioase şi că nu e singurul loc unde se pot întâlni.
„Şi eu am văzut gardul şi am rămas şocat. Însă pietrele au valoare după ce sunt prelucrate, şlefuite”, a menţionat el. „Jaspul e o piatră semipreţioasă, un silicat şi are nuanţe de maro, roşcat, ocru. În general, e întâlnit în zonele vulcanice. Şi pe la Băiţa mai este, dar şi la Firiza”, a mai explicat el. De asemenea, el a mai menţionat că în zonă se mai găsesc granaţi.
