Uniunea Europeană vine cu un nou regulament pentru mass-media, menit să protejeze libertatea și independența presei. Totuși, marile semne de întrebare rămân: unde se termină reglementarea legitimă și unde începe, de fapt, limitarea sau chiar „stomparea” vocilor din media?
Avocata Monica Cercelescu, avocat specializat în dreptul comunicării, a fost prezentă în cadrul unei emisiuni de excepție la DC News, moderată de jurnalistul Val Vâlcu. Aceasta a prezentat o parte din noul regulament care urmează să fie dat de către Bruxelles țărilor membre, în ceea ce privește mass-media, libertatea și independența presei clasice. Practic, se dorește o reglementare a activității presei. Totuși, până unde există un cadru benefic pentru jurnaliști și oameni de media și care e punctul exact de oprire pentru a nu se transforma totul într-o formă de îngrădire a libertății de exprimare.
O dezbatere extrem de interesantă a avut loc între cei doi despre viitorul presei și mediei clasice, în contextul unei Uniuni Europene din ce în ce mai birocratică. Emisiunea poate fi urmărită la finalul aritcolului.
Cum anume vor garanta noile reguli independența și libertatea presei?
Val Vâlcu a descris Uniunea Europeană drept un veritabil generator de norme, unde cei 36.000 de funcționari își justifică activitatea printr-un flux constant de reglementări, riscând însă să transforme acest mecanism, de altfel de bună credință, într-o suprastructură birocratică. Executivul de la Bruxelles ajunge astfel să „scurtcircuiteze” parlamentele naționale, iar întrebările privind efectele reale ale acestor decizii devin legitime: cum anume vor garanta noile reguli independența și libertatea presei? Contradicția subliniată de jurnalist este evidentă – pe de o parte, încurajăm participarea politică, mobilizăm cetățenii la vot și la dezbateri, iar pe de altă parte, privim cu suspiciune influența politică asupra unei prese pe care dorim să o „gestionăm”. Se conturează astfel dilema: unde se oprește protecția libertății de exprimare și unde începe, de fapt, limitarea acestui drept fundamental?
Dacă în tradiția occidentală presa era echilibrată printr-o dublă finanțare – statul susținea publicații care expuneau abuzurile corporațiilor, iar sectorul privat sprijinea jurnaliști care monitorizau derapajele autorităților –, acum, prin noile reglementări, riscăm să intrăm într-un cadru în care doar statul devine ținta criticii, în timp ce influențele și corupția venite din zona privată rămân în umbră.
Marea problemă a regulamentelor: Devin „ordonanțe de urgență” emise peste voința popoarelor
Regulamentele europene pot fi privite, într-o anumită măsură, ca niște „ordonanțe de urgență” emise la nivel comunitar, prin care Comisia Europeană ocolește dezbaterea parlamentară. În loc ca Parlamentul European – instituția care reprezintă direct votul cetățenilor – să aibă rolul central în adoptarea acestor norme, ele devin aplicabile imediat în toate statele membre, fără a trece prin filtrul consultării democratice interne.
Această practică ridică semne de întrebare, deoarece regulamentele nu au nevoie de legi de transpunere la nivel național. Prin urmare, ele se impun direct, având putere obligatorie, iar parlamentele naționale – expresia voinței poporului în fiecare stat – nu mai au un cuvânt real de spus. Astfel, procesul decizional se mută din zona mandatului politic obținut prin vot în aria tehnocrației și a birocrației europene. Puterea legislativă este preluată, într-o bună măsură, de experți și funcționari care nu au primit un mandat direct din partea cetățenilor, ceea ce creează un deficit de legitimitate democratică.
Unde e punctul de echilibru? Ce fac alte democrații ale lumii
În democrații consolidate precum Statele Unite, Japonia sau Coreea de Sud, normele majore care influențează viața economică, socială și politică sunt adoptate prin procese legislative transparente, unde reprezentanții poporului au un rol central. Aceste sisteme evită concentrarea deciziei normative exclusiv în mâinile unor structuri tehnocratice. În schimb, Uniunea Europeană riscă să fie percepută ca un mecanism suprastatal care guvernează de la distanță, fără o consultare reală a cetățenilor.
Tensiunea esențială este între eficiența pe care regulamentele o aduc – pentru că sunt uniforme și rapide – și deficitul democratic generat de lipsa dezbaterii și a aprobării de către parlamentele naționale și cel european. Dacă nu există un echilibru între cele două, se poate ajunge la o situație în care integrarea europeană este condusă mai degrabă de birocrați decât de voința electoratului.
VEZI TOATĂ EMISIUNEA AICI:
Sursa: Regulamentele europene, un fel de OUG prin care Comisia ocolește Parlamentul | DCNews
