România are cea mai mare diasporă din Europa, adică peste 6,5 milioane de români trăiesc și muncesc în străinătate. Mulți dintre ei au simțit pe pielea lor ce înseamnă discriminarea, dar în același timp există și state unde românii s-au integrat bine și sunt respectați.
Un raport sociologic realizat recent de Cult Market Research arată că experiențele sunt amestecate:
În Austria și Franța, românii vorbesc de discriminare și atitudini reci din partea localnicilor.
În Belgia, sunt deseori confundați cu alte etnii și tratați cu prejudecăți.
În Italia, se simt primiți, dar exploatați în agricultură și discriminați pe piața muncii.
În Spania, situația este mai bună: Românii spun că sunt respectați și apreciați, deși există diferențe la salarii și tratamentul copiilor în școli.
În Germania, experiența generală este pozitivă, chiar dacă integrarea nu e completă.
În Canada, românii se bucură de drepturi egale și de o societate echitabilă, chiar dacă adesea lucrează sub nivelul lor de calificare.
În SUA, multiculturalismul ajută la integrare, iar discriminarea e resimțită mai ales de alte etnii, nu direct de români.
Ce spun politicienii din România
În acest context, devine cu atât mai paradoxal faptul că lideri ai opoziției politice promovează un discurs ostil față de străinii veniți aici.
George Simion, președintele AUR, a publicat recent o postare în care întreabă dacă sri-lankezii și nepalezii „ar trebui expulzați din România”, invitând oamenii să răspundă printr-un simplu „DA/NU”.
Nu e primul episod. Deputatul AUR Dan Tănasă îi îndemna pe români să refuze mâncarea livrată de imigranți „din Asia și Africa”. La scurt timp, un livrator nepalez a fost agresat pe stradă în București.
Paradoxul românesc
Ironia este evidentă: Românii cer în Europa respect și tratament egal, iar în multe țări chiar îl primesc. Dar acasă, unii lideri politici transmit mesaje de excludere și ostilitate față de imigranții veniți să muncească aici.
România riscă astfel să transmită o imagine dublă: Victimă a discriminării în afară, dar gazdă neprimitoare pentru alții.
Iar, la nivel de principiu, nu putem să nu remarcăm o contradicție și mai profundă. Ura nu este un sentiment creștin. Mesajele de respingere, de excludere și de instigare la ură contravin chiar fundamentului credinței creștine, care se bazează pe iubire, compasiune și respect pentru aproape.
Or, creștinismul este una dintre valorile pe care AUR declară că le promovează constant, o parte centrală a discursului său politic. Dar cum se împacă această revendicare cu apelurile la expulzări, cu lozincile împotriva „celorlalți” sau cu îndemnurile la marginalizare?
Dacă ne dorim ca românii din diaspora să fie primiți cu respect și tratați cu demnitate, atunci România nu poate oferi altora ostilitate și respingere. Nu poți cere protecție și solidaritate pentru ai tăi, în timp ce le refuzi acelorași valori celor care vin să muncească cinstit pe pământul tău. Nu poți să bați „străinezi pe stradă”. Sau poți, dar ajungi în arest, cum s-a întâmplat deja în București. Vezi detalii aici – https://www.dcnews.ro/retinut-pentru-24-de-ore-si-introdus-in-arest-asta-a-urmat-dupa-indemnul-lui-tanasa-de-la-aur-prin-care-spunea-sa-refuzam-mancarea-livrata-de-muncitori-necalificati-din-asia-si-africa_1003559.html
Creștinismul înseamnă, în esență, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Iar aproapele nu are pașaport sau naționalitate. Contradicția dintre valorile asumate public și mesajele transmise devine astfel nu doar politică, ci și morală.
Iar știrea că un srilankez, venit la muncă în țara noastră, s-a botezat la Biserica Sfântul Nicolae Dintr-o Zi n-a interesat niciun AUR-ist. Ei publică doar imagini cu imigranți care aleargă o gâscă / lebădă sau ceva de genul.
Cea mai frumoasă lecție de blândețe la Biserica Sfântul Nicolae Dintr-o Zi din București, acolo unde este paroh părintele Vasile Ioana
Aici, un tânăr srilankez, Sarath Hewa Kodithuwakkuge, și-a găsit frumusețea credinței creștine trăite autentic într-o comunitate vie. După multe luni de cateheză și de răbdare, în care a descoperit tainele credinței ortodoxe cu ajutorul unor texte traduse prin „Google translate”, Sarath a cerut să fie botezat. Și a primit cel mai mare dar: Sfânta Taină a Botezului, primind numele de Enoh.
Ceremonia a fost extrem de emoționantă. În biserică s-au vărsat lacrimi, oameni simpli s-au lăsat copleșiți de frumusețea momentului, iar atmosfera a fost una de adevărată comuniune. Se simțea că nu era doar o taină săvârșită pentru un om, ci o lecție vie pentru întreaga comunitate.
Un lucru mi se pare important, dincolo de credința despre care am putea vorbi încontinuu. Nu a făcut acest pas pentru niciun avantaj material. Avea deja viza de ședere, un loc de muncă stabil ca electrician și era bine primit în comunitate. Trebuie spus un lucru: Ceea ce l-a atras cu adevărat a fost dragostea oamenilor, prietenia sinceră a celor din biserică și autenticitatea credinței pe care a descoperit-o.
„Fetele noastre credincioase de la pangar l-au ajutat să cunoască frumusețile Ortodoxiei și, după multe luni de cateheză și traduceri ale textelor învățăturii de credință ortodoxe prin “google translate”, a primit cu bucurie învățăturile credinței noastre sfinte și apoi a primit Sfânta Taină a Botezului. Este o mare bucurie pentru comunitatea noastră care acum nu doar că l-a integrat, ci mai mult! Îl ajută să cunoască și mai bine ce înseamnă cu adevărat să fii creștin-ortodox: să-ți iubești aproapele ca pe tine!”, a spus părintele Vasile Ioana.
Preotul este cel care, prin dragostea, blândețea și puterea lui de a aduce oamenii împreună, face ca astfel de minuni să devină realitate. Sub îndrumarea și inima lui caldă, Sarath a descoperit ce înseamnă cu adevărat să fii primit într-o familie duhovnicească. Vezi detalii aici unde am scris pe larg despre acest subiect – https://www.dcnews.ro/adevarata-fata-a-romanilor-aratata-de-parintele-vasile-ioana-lectia-pe-care-un-srilankez-venit-la-munca-in-tara-noastra-nu-o-va-uita-niciodata-galerie-foto_1003181.html
Degeaba se pozează unii de la AUR prin biserici, dacă n-au iubire față de semenii lor. Că indiferent de culoarea pielii, tot semenii noștri sunt. Iar știrea despre srilankezul botezat de părintele Vasile Ioana n-am văzut-o mai nicăieri, în niciun caz la AUR-iști.
Sursa: George Simion face „referendumuri”, dar trece sub tăcere adevărata știre | DCNews
