Comunitatea lăutarilor din România a fost zguduită de o veste dureroasă: Percea Mondialu, unul dintre cei mai apreciați interpreți din zona Olteniei, a trecut la cele veșnice.
E doliu în lumea muzicii românesc. S-a stins Percea Mondialu, un cunoscut lăutat din zona Olteniei. Într-o lume în care vorba urâtă se aruncă ușor, Percea Mondialu a ales tăcerea elegantă și vioara curată. Nu l-ai auzit vreodată bârfind alți colegi de breaslă. Nu ridica tonul, nu se lăuda, nu căuta conflicte. În schimb, îți dădea sfaturi bune. Din suflet. Cu drag.
Doliu în lumea muzicii din România. A murit un cunoscut lăutar
Cei care l-au întâlnit la cântări își amintesc același gest: o mână pe umăr, un zâmbet blând și un îndemn sincer. Fie că erai lăutar vechi sau începător, te simțeai respectat. Percea te asculta. Nu te privea de sus. Era om de omenie, cu o vioară care plângea și râdea în același timp.
Lumea l-a numit „Mondialu”. Poate pentru că vibrația lui era globală. Poate pentru că omenia lui nu avea granițe. Oriunde mergea, lăsa în urmă emoție. Muzica lui nu era doar sunet. Era energie vie, transmisă din străfunduri.
În multe seri, când glasurile se ridicau prea tare, Percea răspundea cu arcușul. Nu vorbea mult. Dar cânta cum puțini o mai fac. Fiecare notă era o mărturisire. Fiecare melodie era o poveste spusă fără gură, dar care ajungea direct la inimă.
Muzica lui era curată. Oltenească, dar universală. Îți dădea fiori. Te făcea să plângi, dar nu de tristețe. De adevăr. De frumusețea simplă care se naște atunci când un om și instrumentul lui se contopesc.
De multe ori, tinerii lăutari îl priveau uimiți. Și el le zicea cu blândețe: „Ascultă, nu copia. Cântă cu sufletul, nu cu degetele.” Îi învăța fără să-i mustre. Îi ridica, nu-i doborâ. A fost un maestru tăcut, dar prezent.
Omul care nu se temea de succesul altora
Într-un domeniu în care rivalitățile sunt aprinse și invidia deseori mocnește, Percea era o raritate. Nu-i păsa cine ce nume are, cine pe unde cântă, cine ia bani mai mulți. Pentru el, important era să cânți bine și din inimă.
Niciodată nu l-ai prins vorbind de rău un coleg. Ba dimpotrivă – avea o vorbă bună pentru toți. Dacă greșeai, nu râdea. Dacă reușeai, te lăuda sincer. Mulți își amintesc cât de simplu spunea: „Bravo, frate, ai cântat frumos!” – și știi că era pe bune.
Nu te invidia. Nu te submina. Nu te punea la zid. A fost dintre puținii care au înțeles că scena nu e o competiție, ci un altar. Un loc în care oamenii urcă să dăruiască, nu să se întreacă.
O moarte care a căzut ca un trăsnet peste lăutari
Vestea a venit dintr-o dată. Percea Mondialu s-a stins. Și lumea muzicii s-a oprit o clipă. Facebookul s-a umplut de mesaje. Lăutarii din toată țara și-au exprimat durerea. Nu din obligație. Ci din șoc și tristețe.
„Nu pot să cred ce se întâmplă…” „Dumnezeu să-l odihnească, că prea a fost om bun…” „Odihnă veșnică, maestrul muzicii oltenești…”
Poveștile despre el curg. Fiecare cu amintirea lui. Fiecare cu momentul unic în care l-a întâlnit. Fiecare cu o melodie care acum sună altfel. Mai trist. Mai tăcută. Mai grea.
Sursa: Doliu în Lumea Muzicii Din România. A Murit Un Cunoscut Lăutar
