Internetul este o prezență din ce în ce mai constantă în viața tuturor, fapt reflectat de un sondaj IRES care a arătat că 68% dintre respondenți intră zilnic pe Internet, iar 32.7% dintre utilizatori petrec zilnic între una și trei ore on-line. Creșterea exponențială a utilizării Internetului a fost raportată la nivel mondial, iar populația tânără este cea mai predispusă la folosirea abuzivă a acestuia . În ceea ce privește efectele nocive ale expunerii excesive la mediul on-line, ele au fost sintetizate sub forma unei tulburări mentale încă din anul 1995, atunci când s-au stabilit și primele criterii de diagnostic pentru această adicție.
Dependența de Internet este definită prin preocupări excesive pentru mediul on-line, dorința imperioasă și comportamente de utilizare a Internetului, toate acestea conducând la disfuncții în plan social, profesional, școlar sau familial, ori la disconfort semnificativ pentru persoana în cauză.
Din punct de vedere al diagnosticului, la fel ca în cazul oricărui tip de dependență, elementele esențiale sunt reprezentate de proeminența obiectului dorit (accesarea Internetului devenind acțiunea preferată a persoanei, mergând până la ignorarea unor elemente importante ale vieții cotidiene, de exemplu în cazul celor care nu mai sunt interesați de activitățile școlare ori profesionale, mergând până la ignorarea alimentației sau a igienei personale din cauză că sunt ocupați toată ziua cu jocurile on-line), variații ale dispoziției (nervozitate, neliniște, trecerea de la euforie la depresie), toleranța (este nevoie de petrecerea din ce în ce a mai multor ore pe Internet pentru ca persoana să resimtă satisfacție), sevrajul (lipsa posibilității de a accesa Internetul produce simptome precum dispoziție depresivă, neliniște psihomotorie, insomnie, reducerea apetitului alimentar etc.), conflictul interior (persoana este prinsă între dorința de a abandona obiectul dependenței și dorința de a se folosi de acesta în continuare) și recăderea (persoana poate avea perioade în care să se abțină de la comportamentul adictiv, dar apoi simte nevoia de a-l relua).
Această formă de adicție a fost raportată în special la persoanele de sex masculin care se află în a treia sau a patra decadă de viață, precum și la cei care asociază simptome precum dispoziție depresivă, anxietate, fobii, agresivitate, manifestări psihotice, acuze somatice fără substrat organic. Internetul este deseori utilizat abuziv de copii și adolescenți, mai ales de către cei care au concomitent tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), tulburări depresive, tulburare obsesiv-compulsivă sau schizofrenie. De asemenea, odată instalată dependența de Internet, riscul ca pacientul să dezvolte o dependență de alcool sau de altă substanță, ori să sufere o agravare a unei probleme de sănătate mentală pre-existentă nu este de neglijat.
Din aceste motive, evaluarea unei persoane care este diagnosticată cu dependență de Internet trebuie realizată într-o manieră interdisciplinară, în acest proces fiind implicați psihiatrul (ca manager de caz), psihologul clinician și psihoterapeutul, ulterior putând fi cooptați în echipa terapeutică și alți specialiști.
În cadrul acestei forme de dependență au fost identificate mai multe entități nosologice, pe lângă adicția generală de Internet: dependența de jocuri on-line, dependența de jocuri de noroc on-line (cazinourile virtuale, de exemplu), dependența de site-urile de socializare, dependența de pornografie on-line, dependența de cumpărături din magazinele virtuale etc. [8-15]. Aceste sub-tipuri au un presupus substrat neurobiologic și psiho-social comun, motiv pentru care metodele de tratament sunt similare.
Principalele forme de terapie sunt reprezentate de psihoterapia cognitiv-comportamentală individuală și de grup, antidepresivele serotoninergice, antidepresivele dopaminergice și antagoniștii receptorilor opioizi. O abordare multidimensională, care să includă atât analiza elementelor de vulnerabilitate individuală, restructurarea cognitivă, tehnici de relaxare și lărgirea repertoriului metodelor de coping în cadrul psihoterapiei, precum și medicația psihotropă axată pe reducerea craving-ului și a tulburărilor emoționale asociate este necesară în majoritatea cazurilor. Implicarea familiei și a celorlalți factori de suport psihosociali este importantă pentru succesul terapiei, la fel ca în orice dependență, fie ea de tip comportamental sau de substanță.
Colonel medic dr. Octavian Vasiliu, medic primar psihiatru, psiholog clinician specialist, psihoterapeut specialist, doctor în Psihologie, doctor în Ştiințe medicale, cursuri de formare în Psihooncologie, Management sanitar şi Expertiză psihiatrică medico-legală, Secția Clinică Psihiatrie, SUUMC ”Carol Davila” București.
Sursa: ziar medical
