Astăzi vă prezentăm poezia „Povestea unui bătrânel”, o poveste sfâșietoare despre părinții și bunicii noștri care au fost abandonați sau uitați de copiii lor. Vă invităm să o citiți iar apoi să o distribuiți mai departe. Chiar merită!
De ce ma insulti copile,
Ma trimiti in pod sa zac?
Am muncit doar pentru tine,
Sa inveti, casa sa-ti fac.
Si-n spatele casei tale
Am facut o camaruta
Ca sa nu va stau in cale
Cand iti vei lua mandruta.
Ti-am trecut, copilul meu,
Fiindca te am doar pe tine,
Totul pe numele tau
Crezand ca asa e bine.
Socotind ca n-oi trai
Sa imparatesc pamantul
Si nici tu nu m-oi sili
Sa imi sap singur…mormantul.
S-au scurs anii dintr-un foc
Si-ai luat mandruta ta
Si acum nu mai am loc
Nici in camaruta mea.
Fiindca e langa gratar,
Eu crap usa sa miros,
Musafirii vin mai rar
Cand in prag apare-un mos.
Te-am crescut ca floarea-n glastra
Si tu-mi spui in pod sa urc,
C-asta este casa voastra
Si pe jos mai mult va-ncurc.
Nu mai pot copilul meu,
Lasa-ma in camaruta
Si ma rog la Dumnezeu
Sa ma ia a ta maicuta.
Si daca pan’ voi pleca
Ma mai imbat de miros,
Usa n-o voi mai crapa
Sa va supere un mos!
Poezie scrisa de Nicolae Danciu
Sursa: ce zice lumea
