UE plănuiește să includă creditele de carbon în noul obiectiv climatic, arată un document.
Comisia Europeană urmează să propună ca achiziționarea de credite de carbon din alte țări să fie luată în calcul pentru atingerea obiectivului climatic al Uniunii Europene pentru anul 2040, potrivit unui document al Comisiei consultat de Reuters.
Comisia urmează să propună pe 2 iulie un obiectiv climatic obligatoriu din punct de vedere legal pentru anul 2040.
Inițial, executivul UE planificase o reducere netă a emisiilor de 90% față de nivelurile din 1990, însă în ultimele luni a căutat să facă acest obiectiv mai flexibil, ca răspuns la opoziția unor guverne precum cele ale Italiei, Poloniei și Cehiei, îngrijorate de costurile implicate.
Un rezumat intern al propunerii viitoare, consultat de Reuters, menționează că UE va putea folosi „credite internaționale de înaltă calitate” dintr-o piață de credite de carbon susținută de ONU pentru a acoperi 3% din reducerile de emisii necesare pentru obiectivul din 2040.
Documentul arată că aceste credite vor fi introduse treptat începând cu anul 2036, iar o legislație suplimentară a UE va stabili ulterior originea și criteriile de calitate pe care trebuie să le îndeplinească aceste credite, precum și detalii privind modul în care vor fi achiziționate.
O relaxare a reducerilor de emisii
Această măsură ar echivala, în practică, cu o relaxare a reducerilor de emisii – și a investițiilor necesare – cerute industriilor europene pentru atingerea obiectivului de reducere de 90%. UE ar cumpăra „credite” din proiecte care reduc emisiile de CO2 în alte țări – de exemplu, restaurarea pădurilor în Brazilia – în loc să reducă emisiile pe teritoriul Europei.
Susținătorii afirmă că aceste credite sunt o modalitate esențială de a finanța proiecte de reducere a emisiilor de CO2 în țările în curs de dezvoltare. Însă scandaluri recente au arătat că unele proiecte generatoare de credite nu au oferit beneficiile climatice promise.
Documentul mai precizează că Comisia va adăuga și alte măsuri de flexibilitate în cadrul obiectivului de 90%, în contextul în care Bruxellesul încearcă să atenueze rezistența venită din partea guvernelor care se confruntă cu dificultăți în finanțarea tranziției verzi, pe lângă alte priorități precum apărarea, și a industriilor care susțin că reglementările de mediu ambițioase le afectează competitivitatea.
Aceste măsuri includ integrarea creditelor provenite din proiecte care elimină CO2 din atmosferă în piața de carbon a UE, astfel încât industriile europene să poată achiziționa aceste credite pentru a compensa o parte din propriile emisii, potrivit documentului.
Proiectul ar oferi, de asemenea, țărilor o mai mare flexibilitate în ceea ce privește sectoarele economice care trebuie să contribuie cel mai mult la atingerea obiectivului pentru 2040, „pentru a sprijini realizarea obiectivelor într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor”.
Un purtător de cuvânt al Comisiei a refuzat să comenteze propunerea care urmează să fie prezentată și care ar putea suferi modificări până la publicarea săptămâna viitoare.
Țările UE și Parlamentul European vor trebui să negocieze forma finală a obiectivului și ar putea modifica propunerea Comisiei.
Ce sunt creditele de carbon pe care le propune Comisia Europeană
Creditele de carbon sunt un mecanism prin care o țară sau o companie care nu reușește să reducă suficient emisiile de dioxid de carbon poate „compensa” poluarea plătind pentru proiecte ecologice realizate în alte părți ale lumii.
Practic, în loc să reducă emisiile în interiorul Uniunii Europene, cineva poate cumpăra un „drept de a polua” prin finanțarea unor inițiative verzi din afara Europei, cum ar fi reîmpădurirea unor regiuni din Brazilia sau instalarea de panouri solare în Africa.
Comisia Europeană propune ca până la 3% din obiectivul climatic al UE pentru 2040 să poată fi atins prin astfel de credite internaționale, considerând că este o soluție mai flexibilă și mai puțin costisitoare pentru unele țări sau industrii. Totuși, acest sistem este controversat, deoarece nu toate proiectele oferă garanții reale că aduc beneficii pentru climă, iar riscul este ca reducerile de emisii să rămână doar pe hârtie.
