Un sărut pe furiș, un mesaj deocheat, un flirt, o aventură de o noapte – care dintre aceste comportamente ți se par inadecvate când te gândești la o persoană căsătorită? Când vine vorba despre ”a călca strâmb”, cu toții catalogăm relațiile intime cu o altă persoană decât partenerul o greșeală greu de iertat. Totuși, ce înseamnă adulter și cum se pedepsea înainte?
Ce înseamnă adulter?
Potrivit Institutului pentru Studiul Familiei, ”bărbații sunt mai predispuși decât femeile să înșele: 20% dintre bărbați și 13% dintre femei au declarat că au întreținut relații sexuale cu altcineva decât soțul/soția lor în timpul căsătoriei”, conform datelor din recentul Studiu Social General. Când vine vorba despre trădare, sondajele moderne sunt îngrijorătoare. Indiferent de felul cum ar arăta cifrele, în realitate, cazurile ar putea fi mai numeroase, pentru că tentația este o lege a naturii, în fața căreia nu toți reușesc să reziste numai cu conveniente sociale.
Așadar, ce înseamnă adulter? Adulterul este un termen care se referă la o relație sexuală sau romantică între o persoană căsătorită și o altă persoană în afara acelei relații. Altfel spus, adulterul reprezintă actul sexual deliberat dintre o persoană căsătorită și o altă persoană care nu este căsătorită cu prima.
Adulterul poate fi considerat o încălcare a înțelegerii sau a angajamentului dintre parteneri și poate avea consecințe grave în ceea ce privește încrederea, relația și chiar aspectele legale, cum ar fi divorțul în unele cazuri. Este important de menționat că percepția și consecințele adulterului pot varia în funcție de cultură, religie și legislație. Ca orice fapt social, adulterul își are o istorie a lui, iar legile și faptele legate de acesta bogate în surprize. Haideți să descoperim ce spune Biblia despre adulter.
Ce spune Biblia despre adulter?
Biblia sau Sfânta Scriptură tratează adulterul ca pe o încălcare gravă a poruncilor divine și a înțelegerii matrimoniale dintre soț și soție. Iată câteva pasaje din Biblie care fac referire la adulter:
- Exod 20:14 (Legea lui Moise): ”Să nu preacurvești”;
- Proverbe 6:32-33: ”Cine o desfrânează pe o femeie este fără minte; cine face aceasta otrăveşte sufletul lui. El îşi va găsi pedeapsa şi-şi va atrage dispreţul public”;
- Matei 5:27-28: ”Aţi auzit că s-a zis: Să nu preacurveşti. Eu însă vă spun că oricine se uită la o femeie şi o poftaşte în inima lui a şi preacurvit cu ea în gândul lui”;
- Matei 19:9: ”Eu vă spun: Oricine va lăsa casa lui, fraţi sau surori, tată sau mamă, soţie sau copii, sau ţarină, din pricina numelui Meu, va primi o sută de ori mai mult şi va moşteni viaţa veşnică”;
- Evrei 13:4: ”Căsătoria să fie cinstită întru totul, iar patul să fie neîntinat. Căci Dumnezeu va judeca pe cei curvari şi pe preacurvari”.
Pasajele biblice de mai sus subliniază importanța fidelității și a păstrării purității în cadrul căsătoriei, adulterul fiind considerat un păcat și o încălcare a legii divine.
Cum se pedepsea adulterul în vechime?
Cea mai veche prevedere legislativă referitoare la adulter și la divorț este consemnată în codul regelui babilonian Hammurabi, care datează, probabil, din jurul anului 1760 î.Hr. Acest cod prevedea că un bărbat înșelat avea două opțiuni: fie putea să o pedepsească pe soția sa infidelă prin înec, fie avea posibilitatea să o cruțe și să o vândă ulterior ca sclavă.
În vechime, pedepsele pentru adulter variau în funcție de societatea și cultura specifică, dar și de perioada istorică. În multe culturi și societăți antice, adulterul era privit cu severitate și putea avea consecințe grave, inclusiv pedepse legale, sociale și chiar fizice. Iată câteva exemple în acest sens:
Evul Mediu: În perioada Evului Mediu, pedepsele pentru adulter variau în funcție de regiune și de statutul social. În multe cazuri, adulterul era considerat o încălcare gravă a normelor morale și religioase, iar pedeapsa putea include flagelarea, exilul sau chiar moartea.
Roma Antică: În Roma Antică, adulterul era privit ca o încălcare a moralității și a valorilor familiale. Astfel, soțul avea dreptul de a divorța de soția dacă aceasta era prinsă în act de adulter. Pedeapsa legală era însă ceva mai blândă, putând implica amenzi sau exil.
Islam: Legea islamică, cunoscută sub numele de Sharia (sistemul legislativ islamic derivat din Coran), prevede pedeapsa cu biciuirea sau chiar cu lapidarea în cazurile de adulter, în funcție de interpretarea și aplicarea specifică a legii în diferite țări și regiuni.
Vechiul Testament: Legea mozaică prezintă adulterul ca pe o încălcare gravă a celei de-a șaptea porunci: ”Să nu precurvești”. În Vechiul Testament putem citi despre pedeapsa cu moartea pentru adulter atât în cazul bărbatului, cât și al femeii (Leviticul 20:10).
Noul Testament conține, de asemenea, învățături cu privire la adulter. În Matei 5: 27-28 găsim scris: ”Aţi auzit că s-a zis: Să nu preacurveşti. Eu însă vă spun că oricine se uită la o femeie şi o poftaşte în inima lui a şi preacurvit cu ea în gândul lui”.