În România lui „nu e treaba mea”, cei mai vulnerabili rămân singuri în fața abuzurilor. Li s-a întâmplat şi celor doua surori din Dolj, minore, siluite ani întregi de un individ care putea să le fie bunic. Toţi din jur ştiau ce se întâmplă. Nimeni nu a făcut nimic. Scuza unora e că nu au ştiut ce să facă. Alţii au preferat să întoarcă privirea. Iar ultimii sunt bucuroşi că nu pot fi acuzaţi decât moral: nu există proceduri care să îi oblige să facă ceva
- Surorile au rămas însărcinate cu același bărbat, care le-ar putea fi bunic.
- Mama fetelor a anunțat poliția abia în momentul în care nu a mai fost mulțumită de banii încasați.
Calvarul a început pe când sora mai mare avea doar 13 ani. Călău i-a fost un bărbat care-i putea fi lesne bunic – e cu 50 de ani mai în vârstă ca ea. La 16 ani, în urma violurilor repetate, a devenit mamă.
La spital i-a fost ruşine să le povestească medicilor despre chinurile oribile pe care le trăieşte. Iar ei nu au întrebat-o nimic. Au consemnat în registru venirea pe lume a unui băieţel sănătos, iar în dreptul tatălui în acte a rămas doar o liniuţă. Actul sexual cu un minor nu a fost cercetat de nicio autoritate.
Marcela Draga, asistent social comuna Pleniţa: Nu e prima minoră care naște la 16 ani. Ancheta se face cum trăiesc, dacă au posibilitate să îi crească. Înțelegem că cineva a întreținut relații sexuale cu un minor, dar dacă ea nu vrea să ne spună cine, noi ce putem să îi facem?
„Nu e treaba mea” e scuza tuturor. Consemnăm naşterea şi trimitem la Protecţia Copilului. Atât. Doar că şi aici dosarul adună praf. Anii trec. Nepedepsit, violatorul începe să o abuzeze şi pe sora victimei, cu patru ani mai mică decât ea.
La doar 15 ani, şi cea de-a doua fată naşte. Nu abuzul, ci lipsa banilor de la agresor o face pe mama fetelor să-l reclame, în sfârşit, la poliţie. Iată ce răspunde instituţia care ar fi trebuit să protejeze interesele minorului.
Monica Stuparu, purtător de cuvânt DGASPC Dolj: Nu pot să vă dau detalii legate despre starea fetelor. Nu am aceste informaţii. Pot doar să precizez că, în permanenţă, acest caz a fost monitorizat de reprezentanţii instituţiei noastre.
Eşecul instituţiilor care, cel puţin în teorie, ar trebuie să protejeze minorii este asigurat de legi şi reguli incomplete, făcute din birou, fără imaginea reală a situaţiei.
Medicii de familie spun că nu sunt obligaţi să anunţe poliţia, dacă la ei ajung minore însărcinate. Regula le cere un singur lucru: să se asigure că minora e însoţită de un părinte la consultaţie. În cazul de faţă, părintele îşi dăduse acordul ca fetele să satisfacă poftele unui monstru.
Dana Dogaru, președintele Societății Medicilor de Familie din Dolj: În niciun caz nu există o obligație legală pentru medic să alerteze poliția.
Te-ai aştepta ca acolo unde legile eşuează, măcar oamenii să facă ceva. Dar nu e valabil şi în România. Ţara lui „nu e treaba mea”.
Nenorocirea devine şi mai mare atunci când agresorul este un om cu relaţii. Bătrânul cu dorinţe bolnave este tatăl viceprimarului din comuna învecinată. Aici, oamenii nu vor să vorbească despre cele întâmplate. Iar al doilea om din comună e de negăsit de două zile.
Sursa: observatornews.ro
