BRĂDET. O lună și jumătate a stat închisă fabrica argeșeană, după ce ministrul Agriculturii a anunțat că brânza e vinovată de moartea a trei copii și îmbolnăvirea altor 150, scrie evz.ro
Angajații au fost trimiși în concediu, convinși că sunt bolnavi și că nu vor mai avea un loc de muncă. S-au făcut sute de analize, în țară și în străinătate, dar autoritățile de la București n-au așteptat rezultatele lor: au ordonat ca 20 de tone de produse să fi e distruse și ca fabrica să fi e închisă. S-a dovedit, ulterior, că au greșit.
În februarie-martie, România a fost zguduită de un uriaș scandal. Peste 150 de copilași s-au îmbolnăvit din cauza unei tulpini virulente a bacteriei Escherichia Coli (E.coli). Trei dintre ei au murit. Cum se mișcaseră prea târziu ca să mai poată găsi sursa de infectare, autoritățile au căutat să dea vina pe ceva sau pe cineva.
Goana după un țap ispășitor
Întâi ne-au spus că apa e infestată – și n-au putut dovedi asta, apoi au încercat să dea vina portocalele din import – la care analizele n-au arătat, însă, prezența bacteriei. Ba chiar s-a încercat incriminarea unui vaccin pe carel fac toți copilașii sub un an, dar, ghinion, nici asta nu le-a ieșit. Pe 29 aprilie, ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, ieșea la rampă și arăta cu degetul un alt „vinovat”: brânza de la Fabrica de lactate Brădet din Argeș.
Cum era să fie distrus un brand 100% românesc
Imediat, toate tunurile s-au îndreptat spre micuța fabrică și patronul ei. Asta în condițiile în care proba de brânza vărsată în care se găsise E.coli fusese luată dintro tavă, care stătea descoperită în galantarul unui magazin din Pitești. Pentru ministru, însă, n-a contat decât cine o produsese. Imediat, la Brădet au descins echipele de control. Rezultatul? La 1 martie fabrica era închisă, chiar de patronul ei, înainte să apuce Sanepidul să vină s-i pună lacăt. „Cum să trăiești cu gândul că ești vinovat de moartea unor copilași. Am doi băieți și știu ce înseamnă să fii părinte, n-am putut să suport așa ceva”, explică Marius Badea, patronul Brădet. Ne-a primit, atunci, în fabrica sa. Trecând prin sălile goale și reci, cu instalații din inox curate lacrimă, el și mama sa, Vasilica, administratorul fabricii, neau arătat că, fizic, produsele nu aveau cum să fie infectate și că angajații nu pun mâna pe nimic din ce am putea mânca noi, cumpărătorii.
Controlați aproape zilnic
Astăzi, la șase luni de la scandalul E.coli, ne-am dus, din nou, în mica fabrică din Brădet. A supraviețuit, din fericire, scandalului și a fost repornită, în iunie.
„Am crezut că sunteți vreun control, că vin zilnic la noi de când am repornit”, ne spune, zâmbind, Vasilica Badea, în timp ce ne deschide poarta. Femeia crede că, în martie, salvarea lor a fost că fiul ei a avut inspirația să ia și el probe de unde luau cu sutele inspectorii de la DSP și DSV, și să le trimită în Germania, la un laborator privat.
„Dacă nu făcea asta, ne scoteau vinovați. Dar, când analizele din Germania au ieșit bune, n-au avut ce să facă. Și acum facem la fel, că știți cum se spune, când te arzi cu ciorbă, sufli și-n iaurt. De unde iau ei probe, luăm și noi, și le trimitem în străinătate. O să ne facem și laborator de microbiologie al nostru, ca să nu mai aibă vreodată loc să spună ceva!”, explică ea, un pic înverșunată.
„La fel a fost și în cazul copilului din Italia. Toată lumea spunea că de la brânza de Brădet s-a îmbolnăvit, ca pe urmă să aflăm că autoritățile italiene au anunțat că au greșit alerta. Că nu era de la noi. Dar să știți că italienii au fost oameni, nu ne-au pus să aruncăm marfa la gunoi cum au făcut românii noști. Italienii au așteptat două-trei zile până au ieșit analizele și, când au văzut că sunt bune, le-au pus din nou la vânzare. Românii noștri, însă, ne-au pus să distrugem pe loc 20 de tone de produse, deși nu aveau încă rezultatele de la sutele de analize. Șapte sute de mii de lei a fost paguba, din care vreo 35.000 ne-a costat doar distrugerea. Cu restul am plătit laptele, ambalajele, distribuția, oamenii etc. Am aruncat în foc produse bune”, spune, cu năduf, Vasilica Badea. În timpul ce vorbește, reface cu noi tot traseul pe care am mers și în martie. Doar că acum, fabrica e plină de viață. Fiecare om ne arată ce face el lângă aparatele automate. Vedem, rând pe rând, cum intră laptele din cisternă în vane, cum trece, ermetic și automat, prin două sisteme de pasteurizare, la 85 și la 120 de grade. Cum e dus, prin țevile de inox, spre linia unde se pune în cutii sau unde se face sana, iaurtul și brânzeturile.
„Într-o oră, linia aceasta scoate cam 700-900 de cutii de lapte de câte un litru, iar alături e linia de lapte la pungă. Aici, la capătul liniei, e singurul loc unde angajatul pune mâna pe cutia deja sigilată, o ia și o pune în navete. La fel și la pungi. Laptele nu vede aerul, totul e un sistem închis”, ne explică Andrei, șeful de linie. Acum, fabrica produce din nou la capacitate maximă: între 7 și 9 tone pe zi. O dată la două zile, vin de la ferme, în cisterne, 16 tone de lapte.
„O lună și jumătate am stat cu frica-n sân că suntem bolnavi și că n-o să mai avem unde munci”
Citiți mai mult pe: evz.ro
sursa: nasul.tv
