Bogdan Baratky Tudor i-a dat dreptate lui Marius Șumudică după victoria obținută de Rapid, scor 1-0 cu Universitatea Craiova. „E momentul să aplaudăm dirijorul, nu doar orchestra”.
“Etapa viitoare în Giulești vine Craiova, echipa cu pretenții care va căuta să găsească la noi punctele pierdute cu Dinamo. Și, realist vorbind, strict pe joc, sunt de acord cu Șumudică – avem șansa a doua. Dar meciul se joacă în Giulești, acolo unde nimeni nu e favorit. Totul se joacă. Cu atitudinea de azi și cu ceva inspirație, o vom scoate noi la capăt, sunt sigur de asta.“
Ne-am întors!
Chiar nu mi-am propus să mă auto-citez, dar asta a fost încheierea cronicii meciului din etapa precedentă, victoria cu Iași din Giulești. Am avut dreptate, dar Șumudică a avut și el MARE dreptate. Pentru cine nu-l cunoaște, nici o declarație de-a lui Șumudică nu este întâmplătoare.
Bune, rele, inspirate, sau neinspirate, declarațiile lui au mereu un scop. De data asta scopul declarației a fost acela de a pune Rapidul în postura de outsider, cea în care Rapidul se simte atât de bine.
Când Rapidul este considerat underdog, mai ales pe Giulești, puteți paria liniștiți pe victoria Rapidului. Iar dacă adversarul este unul puternic, cu nume, puteți chiar mări miza. “Craiova e favorită” a fost și un mesaj subliminal pentru olteni și, la finalul meciului, n-aș spune că nu și-a atins ținta.
Victoria lui Șumudică
Și mai e ceva. Șumudică dă cel mai bun randament sub presiune. Uneori parcă aleargă după controverse pentru a se menține alert, în priză. Din toate câte puțin, așa s-a scris istoria celui mai bun meci al Rapidului din acest sezon.
O victorie MARE, venită într-un moment extrem de dificil, când totul părea că se învârte invers. E victoria ambiției, a dăruirii, a atitudinii, a efortului, dar e și victoria Giuleștiului, a atmosferei care sufocă adversarul.
Nu în ultimul rând, e victoria lui Șumudică. E momentul să aplaudăm dirijorul, nu doar orchestra. Pentru că el este cel care a ales inspirat sistemul, primul 11, dar și cel care a insuflat băieților “răutatea” asta de care ne era dor.
Meciul sezonului, în ciuda problemelor
Culmea, în cursa de recuperare a timpului și punctelor, Rapidul începe sezonul de primăvară (iarnă?) cu un lot sensibil slăbit față de meciul cu Dinamo (ultimul din sezonul de toamnă).
Prin proprie voință (talent nativ…) Boupendza și Siegrist ies din lot sau primul 11, iar ghinionul accidentării lui Petrila vine și el să întărească mesajul lui Șumudică. Singura veste bună era aceea a sosirii lui Ciobotariu, cel al cărui transfer s-a perfectat la timp pentru a ocupa locul suspendatului Ignat.
Aioani – Manea, Ciobotariu, Pașcanu – Onea, Hromada, Christensen, Borza – Micovschi, Burmaz, Dobre. Acesta a fost primul 11 ales de Șumudică.
3-4-3 pe faza ofensivă, 5-4-1 pe cea defensivă. O linie de 5 menită să acopere cât mai mult lățimea terenului, pentru a bloca pericolul din benzi. Și o linie de 4 în față apărării, care să aglomereze spațiile atât de dragi lui Mitriță.
Planul de joc a fost simplu – efort, determinare, posesie cedată planificat și fără regrete adversarului și contre pe viteza “aripilor” Micovschi și Dobre. Partitura perfect interpretată, din primul și până în ultimul minut, în ciuda faptului că meciul începe prost pentru noi cu accidentarea închizătorului Hromada.
Dealtfel, asta e și povestea golului. Minge recuperată, Burmaz protejează excelent și menține posesia într-un moment critic al fazei, Christensen împlântă o pasă ucigașă în adâncime pentru Mico, băiatul nostru oferind o centrare ireproșabilă pentru finalizarea lui Dobre. Dobre, cel care pe lângă determinare și viteză demonstrează că are din plin și finalizare.
Cicâldău, decepția oltenilor, jos pălăria pentru Aioani!
În prima repriză (ca și în a doua, dealtfel), Mitriță și Mora au fost responsabilii cu pericolul la Craiova. Mitriță prin tehnica sclipitoare, Mora prin calitate combinată cu forță. Cu Cicâldău deocamdată în categoria N’jie, Craiova nu a reușit, per total, să transforme posesia în dominare și pericol. Fapt sesizat de antrenor, care mută hotărât pentru repriza secundă.
Trei schimbări face Gâlcă la pauză, modificând și sistemul. Craiova trece într-un modul cu 3 fundași, Bancu și Mora avansați și ofensivi și Mitriță cu libertate deplină în toate zonele de teren.
Deși oltenii încep parcă mai deciși repriza, cu un șut periculos la lung al lui Mitriță, urmează 10-15 minute foarte bune ale Rapidului, cu prezență constantă în careul advers, faze de poartă și chiar un gol nevalidat pentru offside. Ce bine i-ar fi prins lui Burmaz reușita asta… Dar să nu-l mâniem pe Dumnezeu…
Gâlca plusează cu Houri și Koljic, Șumudică schimbă doar pe motive de rezervor secat: N’Jie la Burmaz și respectiv Gojkovic la Micovschi. Ca o paranteză (deloc răutăcioasă), dacă nici meciul ăsta nu l-a trezit pe Clinton (neconectat și parcă fără chimie cu coechipierii), mi-e greu să-mi imaginez un context care o va face.
Toată echipa a jucat bine, e păcat (și poate greșit) să remarci individualități după o astfel de partidă, dar cred că Aioani trebuie menționat. A salvat o minge de gol la ocazia oltenilor din prima repriză, a scos încă două șuturi periculoase ale zvârlugii Mitriță, dar (foarte important!) a dat încredere echipei. Toate astea într-un meci extrem de dificil, cu miză și într-un moment sensibil pentru Rapid.
Cel mai bun moment după “acel” 4-0
Cu cele 3 puncte de astăzi ne înșurubăm cu încredere în playoff și suflăm la un singur punct în ceafa Craiovei. Dar, mai important chiar decât victoria este că ne-am recăpătat spiritul. Ceva ce ne-a lipsit de (prea) multe ori sezonul ăsta.
Spiritul și încrederea că putem redeveni cei care am fost. Oricât de mult au ajutat astăzi suporterii băieții din teren (senzațională atmosfera!), echipa și Șumudică au fost o treaptă mai sus, pentru că au oferit Giuleștiului speranță.
Credeți-mă, e mare lucru! Pentru că sentimentul acesta ne-a lipsit de la acel paradoxal 4-0 pe Arena Națională. Paradoxal, pentru că rareori un triumf dă startul unei prăbușiri.
Dragi rapidiști, e momentul să ne bucurăm. Să uităm tot ce ne poate distrage atenția de la Rapid și să realizăm că doar uniți vom reedita astfel de bucurii. Ar fi păcat să fie altfel!
