Deși astăzi este împlinit, se bucură de o carieră în lumea muzicală, dar a reușit să-și ia și un apartament, un artist de la noi a trăit momente extrem de grele. Nu și-a cunoscut niciodată părinții și a fost nevoit să stea într-un centru de plasament, acolo unde a avut de traversat clipe de groază. Și-a dorit mereu să se ridice, să-și găsească propriul drum, iar acest lucru s-a și întâmplat.La 32 de ani, cântărețul Gabriel Stoica nu poate să-și amintească cu plăcere de copilărie, asta pentru că acea perioadă a fost una neagră pentru el, deoarece a locuit într-un centru de plasament. Încă de când s-a născut și până la vârsta de 9 ani, cântărețul din vestul României a locuit în orfelinat, asta deoarece părinții au decis să-l ducă acolo, iar el să nu-i cunoască niciodată.
Artistul abandonat de părinți, despre traumele pe care le-a trăit în centru de plasament
Nici până astăzi, Gabriel Stoica nu știe cine e mama lui, cine e tatăl lui, cu toate că a avut perioade în care a încercat să-i găsească. Cu toate astea, el a vrut să-și depășească condiția, să nu rămână doar un ”băiat de la casa de copii”, ci a urmat studiile, chiar și cele postuniversitare, dar și-a cumpărat și propriul său apartament pe care deja și l-a achitat.
”Am crescut în orfelinat, la casa de copii în Bihor până la vârsta de 9 ani. N-am învățat nimic acolo, eu nu mi-am văzut niciodată părinții, nici până în prezent nu știu, am bătut la multe uși, am mers la instituții, dar nu știu nimic. Cică mama mea ar sta în Oradea, eu acum locuiesc în Arad. Aici am venit pentru facultate, am terminat masterul, m-am stabilit aici, mi-am făcut prieteni, cunoștințe și am pornit și în cariera muzicală. Mie îmi place foarte mult să cânt. Acum cât de cât sunt cunoscut în Arad, mă solicită lumea, am nunți, evenimente”, a spus tânărul artist pentru Spynews.ro.
Artistul spune că nimeni nu îi dădea niciodată șanse și toți credeau că nu va reuși în viață. El mărturisește că peste tot pe unde mergea oamenii nu în încurajau și chiar îi dădeau de înțeles că va avea o viață foarte grea și nu va avea unde să locuiască, după ce la 18 ani va pleca din casa de copii.
”Am vrut să mă autodepășesc și să-mi arăt mie și apoi lumii întregi că și cei de la casa de copii, copiii instituționalizați, au un scop în lumea asta printre oamenii ”normali”. Eu când am venit la Arad multă lumea m-a dezamăgit și mi-a zis că o să stau prin containere, că nu voi face nimic, dar cu ambiție, voință, perseverență am reușit. Mi-am luat casa mea, am achitat-o la bancă, un apartament cu două camere, în Arad”, a mai zis el.
A fost nevoit să mănânce iarbă din curtea orfelinatului pentru că îi era foame
Perioada în care a stat în centru de plasament nu a fost deloc una ușoară, iar Gabriel Stoica spune că erau zile în care nu avea ce să mânânce, iar de foame mergea în curtea orfelinatului și mânca iarbă. Mai mult de atât, violențele erau la ordinea zilei, iar el și colegii săi erau mereu bătuți de oamenii care, de fapt, trebuiau să aibă grijă de ei.
”Îmi era foame, nu aveam suficientă mâncare, ajungeam de multe ori să mănânc iarbă din curtea orfelinatului, îmi era foame. Am mâncat foarte multă bătaie, exista multă violență. Era o doamnă mai în vârstă și îmi punea piciorul pe gât și îmi dădea cu coada măturii pe unde apuca. A fost groaznic. Acum nu-mi place ca cineva să urle la mine”, a mai spus Gabriel Stoica.
La vârsta de nouă ani, Gabriel Stoica a fost luat de către o familie, iar de la acești oameni a avut multe de învățat. El spune însă că era nevoit și să ajute la treburile din gospodărie, iar primele ființe cărora le-a cântat au fost animalele din gospodărie.
”După am fost luat de o familie în plasament, la vârsta de 9 ani. Am învățat multe lucruri de la ei, să fiu om de societate. Eu cântam la animalele lor, stăteam și în pădure cu munca câmpului, iar publicul meu erau animalele, păsările, dar cântam atunci cântece penticostale că altceva nu știam”, a mai zis el.
Atunci când a împlinit 18 ani, Gabriel Stoica a ales să meargă la facultate și nu să se întoracă în centrul de plasament, căci exista și această variantă.
”După ce am împlinit 18 ani fie trebuia să merg înapoi în centru, fie la facultate. Eu am ales atunci să merg la facultate pentru că plătea statul taxele. Era greu să mă duc iar la orfelinat, după 11 ani în care am stat ”în libertate”. Cu familia care am crescut mai țin așa legătura pe Whatsapp, pe Facebook, cât de cât”, a mai zis Gabriel Stoica.
Nu a mai încercat să-și caute familia
Gabriel Stoica mai spune că după ce a terminat facultatea nu a mai hotărât să-și caute familia, deoarece nu crede că va mai avea vreo șansă să-i găsească. El mai mărturisește că cea mai urâtă perioadă din an o reprezintă sărbătorile de iarnă, atunci când toate familiile se reunesc, dar el nu are pe nimeni.
”Cât am fost la facultate tot mi-am căutat familia, dar de ceva vreme nu am mai căutat pentru că am stat și m-am gândit că dacă nici măcar nimeni nu m-a căutat pe mine, atunci m-am descurajat și n-am mai vrut, mai ales că multe instituții îmi închideau porțile. Nu sunt fericit, mai ales că acum vin sărăbătorile, mie nu-mi plac sărbătorile, mai ales astea de iarnă, când toți stau cu cei dragi, iar eu nu am pe nimeni”, a mai zis el.
Ca planuri de viitor, Gabriel Stoica își dorește să continue cu muzica, să devină cât mai cunoscut și să-și îndeplinească toate planurile pe partea profesională.
”Vreau să continui cu muzica, să fiu cât mai vizibil în fața oamenilor, prin cântecele mele, prin proiectele mele. Vreau să fiu cât mai cunoscut, am multe melodii cu colaboratori foarte buni din Arad. Ultima piesă am scos-o cu nelu popa, un artist super ok”, a mai zis Gabriel Stoica pentru Spynews.ro.
sursa: https://spynews.ro/monden/showbiz-intern/artistul-abandonat-de-parinti-si-crescut-in-orfelinat-despre-traumele-din-centrul-de-plasament-a-reusit-sa-se-ridice-singur-si-sasi-indeplineasca-visul-mancam-iarba-din-curte-pentru-ca-imi-era-foame-320008.html
