„Trebuie să-ți repet de o sută de ori?!”, „N-ai să reușești niciodată așa cum ești acum!” sau „De ce nu poți fi ca X?”. Poate că aceste expresii nu vă sunt străine. Mulți dintre părinți se pot surprinde spunând astfel de fraze copiilor în momente de nervi sau frustrare. Și, deși ele par inofensive sau „meritate” la momentul respectiv, adevărul este că ele pot lăsa răni adânci, greu de reparat.
Într-o societate ca a noastră, unde încă predomină stilul autoritar de parenting, aceste fraze devin parte din conversațiile cotidiene. „Copilul trebuie să știe cine-i șeful!”, spun unii părinți.
Iată zece dintre cele mai utilizate fraze care pot răni sentimentele copiilor:
- „Numai prostii faci!”. Utilizarea cuvântului „numai” sugerează unui copil faptul că niciodată nu face ceea ce este bine/corect, descurajându-l să încerce activități noi de teama eșecului și a criticii.
- „Trebuie să-ți repet de o sută de ori?!” Această expresie transmite frustrare și nerăbdare, făcând copilul să se simtă incapabil sau nepriceput, ceea ce poate diminua motivația de a coopera.
- „Nu mai plânge, ești bine”. Spunând asta, minimalizăm emoțiile copilului, făcându-l să se simtă rușinat pentru că își exprimă sentimentele și învățându-l să le reprime în loc să le gestioneze sănătos.
- „Nu mai fi atât de dramatic!”. Această expresie poate diminua importanța trăirilor copilului, sugerând că reacțiile sale sunt exagerate și că problemele sale nu merită atenție, ceea ce poate duce la sentimente de izolare.
- „De ce nu poți fi ca fratele/sora ta?” Compararea cu un frate sau o soră poate face copilul să se simtă inadecvat, generând gelozie și scăderea stimei de sine, deoarece simte că nu este suficient de bun așa cum este.
- „Am făcut totul pentru tine!” Această afirmație poate induce copilului un sentiment de vinovăție sau datorie, sugerând că nevoile sale sunt o povară și conducând la resentimente față de sine și față de părinte.
- „Aș fi preferat să nu te fi născut…” O astfel de afirmație este extrem de dureroasă și poate afecta profund sentimentul de valoare personală al copilului, făcându-l să se simtă nedorit și neiubit, cu efecte emoționale de durată.
- „Nu mânca asta, o să te îngrași!” Această remarcă poate conduce la probleme legate de imaginea corporală, învățând copilul să se teamă de mâncare în loc să înțeleagă alegerile sănătoase, ceea ce poate genera anxietate legată de alimentație.
- „Ai făcut bine, dar puteai mai bine”. Deși încurajarea îmbunătățirii este importantă, această afirmație poate fi percepută ca o critică, făcând copilul să simtă că eforturile sale nu sunt niciodată suficiente, afectându-i încrederea în sine.
- „Cât timp trăiești sub acoperișul meu, urmezi regulile mele!”. Deși stabilirea regulilor este esențială, această frază poate părea autoritară, făcând copilul să se simtă lipsit de putere și generând resentimente, în loc să promoveze cooperarea și înțelegerea în familie.
Este esențial să fim conștienți de impactul cuvintelor noastre asupra copiilor și să alegem expresii care să le susțină dezvoltarea emoțională sănătoasă.
Cum îi rănesc cuvintele noastre?
Pentru un copil, cuvintele unui părinte nu sunt doar sunete; ele devin adevăruri. Un „Ești prost!” poate fi auzit de un adult ca o insultă temporară, dar pentru un copil devine o etichetă. Fiecare frază negativă pe care o spunem la furie sapă în stima lor de sine și construiește bariere între noi și ei.
O mulțime de studii arată că jignirile și criticile constante îi fac pe copii să dezvolte anxietate, nesiguranță și o teamă profundă de eșec. În plus, un copil rănit verbal se poate închide în sine sau, dimpotrivă, poate deveni agresiv, repetând acest tipar în relațiile sale viitoare.
De ce ajungem să spunem astfel de lucruri?
De cele mai multe ori, nu intenționăm să ne rănim copiii. Asemenea replici apar din cauza stresului, frustrărilor acumulate sau, pur și simplu, din reflex. Am crescut într-o cultură unde astfel de vorbe erau normalizate, iar acum, fără să ne dăm seama, le perpetuăm.
De exemplu, atunci când spunem „De ce nu ești și tu ca fratele tău?”, încercăm poate să motivăm copilul, dar efectul este opus. Îl facem să se simtă inferior și neacceptat. În timp, când copilul de azi devine adultul de mâine, vom plânge în pumni întrebându-ne de ce nu ni se întorc copiii acasă de sărbători…
ADVERTISING
Ce putem face diferit?
Primul pas este conștientizarea. În loc să ne concentrăm pe „a corecta” copilul, să ne întrebăm: „Ce simt eu acum și cum îmi afectează reacția?”.
- Identificați sursa nervilor
Dacă ați avut o zi grea, luați-vă câteva momente de pauză înainte să reacționați. Încercați să nu descărcați frustrarea pe copil, care nu este cauza problemei. - Alegeți-vă cuvintele cu grijă
În loc de „Ești leneș!”, spuneți „Cum pot să te ajut să termini ceea ce ai de făcut?”. Este important să corectăm comportamentul, nu să criticăm persoana copilului. - Îmbrățișați greșeala ca oportunitate de învățare
Dacă ați spus ceva dur, nu vă fie teamă să recunoașteți greșeala. „Îmi pare rău că am spus asta. Nu am vrut să te rănesc. Mă simt stresat, dar asta nu e o scuză.” Acest model îi învață pe copii că și adulții greșesc și că își pot asuma responsabilitatea. - Practicați empatia
Puneți-vă în locul copilului. Cum v-ați fi simțit dacă cineva v-ar fi spus aceleași lucruri când erați mic? Această reflecție vă poate ajuta să ajustați tonul și mesajul.
De ce este important să schimbăm stilul de comunicare?
Schimbând felul în care ne adresăm copiilor, nu doar că le oferim un mediu mai sănătos emoțional, dar construim și o relație bazată pe încredere și respect reciproc. Un copil care se simte valorizat și ascultat va fi mai deschis să colaboreze și să-și împărtășească gândurile și sentimentele.
Parentingul nu este o călătorie ușoară, dar este una plină de lecții. Dacă reușim să ne controlăm impulsurile și să folosim cuvintele pentru a construi, nu pentru a distruge, ne vom ajuta copiii să devină adulți încrezători și empatici. În final, nu perfecțiunea contează, ci efortul continuu de a fi părinții de care copiii au nevoie.
