Venirea frigului aduce cu sine o gama larga de neplaceri pentru organism. Pe langa disconfortul psihologic, afectiunile cauzate si agravate de frig sunt multiple, de la raceli si variate infectii, pana la dureri de articulatii, dureri de cap, alergii si chiar instalarea unei astenii generale. In tot acest context, pielea este unul dintre primele organe care are de suferit, fiind direct expusa schimbarilor din mediu.
In cursul anotimpului rece multe persoane dezvolta o uscaciune mai accentuata a pielii, insa unele se confrunta cu o agravare importanta a patologiilor cutanate de care sufera sau chiar cu aparitia de eventuale noi patologii, unele chiar severe. Temperaturile scazute, dar si vantul si umiditatea scazuta din cursul sezonului rece, au ca efect la nivelul pielii o deshidratare a acesteia, pielea devenind mai uscata, cu descuamari si fisuri.Astfel, ea isi pierde din elasticitate si capata un aspect tern. Uscarea pielii cu aparitia descuamarilor si a fisurilor duce la pierderea functiei de bariera a acesteia, favorizand astfel alergiile de contact si unele infectii. Tot din cauza temperaturilor scazute pot aparea variate patologii cauzate de vasoconstrictia vaselor mici cutanate (acestea isi micsoreaza diametrul, iar sangele nu mai circula corespunzator la nivelul lor). Aceste patologii se pot corela cu afectiuni mai severe, motiv pentru care este necesar consultul de specialitate, si indrumarea catre investigatii care sa evidentieze eventuale afectiuni mai complexe, pentru a se recomanda tratamentul corespunzator.
Printre afectiunile cutanate care pot debuta sau se pot agrava odata cu venirea frigului se numara:
Dermatita atopica
Aceasta afectiune cronica se manifesta prin aparitia unor leziuni de eczema acuta (placi rosii, inflamate, care pot avea vezicule cu lichid pe suprafata si care sunt insotite de o senzatie de mancarime foarte intensa) sau cronica (placi ingrosate, cu descuamare si fisuri pe suprafata) aparute pe un fond de piele uscata (xeroza cutanata). Leziunile pot fi restranse la anumite zone caracteristice (fata, zona de plica a cotului, regiunea din spatele genunchilor, zona cervicala) sau pot fi extinse, cuprinzand o suprafata semnificativa de piele. Functia de bariera cutanata a pielii este afectata in dermatita atopica, iar aceasta afectare se agraveaza in cursul anotimpului rece. Astfel, temperaturile scazute provoaca o si mai mare uscaciune a pielii si favorizeaza aparitia leziunilor acute de eczema sau agravarea formelor cronice, crescand si riscul de infectii locale si alergii.
Pentru tratamentul acutizarilor aparute in sezonul rece se folosesc aceleasi principii de tratament ca in cazul oricaror alte cauze de acutizari. Cel mai frecvent tratament local utilizat este cel cu dermatocorticoizi, urmat de inhibitorii de calcineurina, care sa amelioreze rapid inflamatia de la nivelul leziunilor. Daca leziunile evolueaza cu vezicule si fisuri ce se pot suprainfecta, se prefera adaugarea la terapie a unui antibiotic local. De baza si esentiala este emolierea corecta si de durata a pielii, ceea ce va determina refacerea barierei cutanate, cu vindecarea leziunilor si preventia aparitiei unor leziuni noi. Pentru o hidratare satisfacatoare, produsele emoliente, fie ca sunt sub forma de crema, lotiune sau lapte de corp, se recomanda a fi aplicate de doua ori pe zi. In unele cazuri este nevoie si de alte aplicari in cursul unei zile, mai ales la iesirea in aerul rece, pe zonele care sunt mai expuse la frig si neacoperite de haine groase. Aplicarea emolientului in cantitatea si cu frecventa recomandata este esentiala pe toata durata sezonului rece, ca masura ce va preintampina noi episoade acute.
Respectarea unor masuri legate de conditiile din mediul ambiat poate ajuta la o vindecare mai rapida si la preventia unor eventuale noi episoade acute. Printre aceste masuri se regasesc urmatoarele: mentinerea unui mediu cu umiditate adecvata in locuinta, evitarea bailor lungi si cu apa fierbinte, evitarea aplicarii pe piele a unor produse care sa usuce excesiv pielea, cum ar fi sapunurile agresive sau solutiile alcoolice.
Eczema asteatotica
Este una dintre cele mai frecvente afectiuni cutanate care apar in sezonul rece. Temperaturile scazute si umiditatea redusa predispun la aparitia unei uscaciuni accentuate a tegumentului, prezenta mai ales la nivelul gambelor. Pe langa aceasta uscaciune, pot aparea si leziuni de eczema acuta, cu roseata, fisuri, cruste pe suprafata, insotite de o senzatie accentuata de mancarime. Limitarea expunerii la temperaturile scazute ajuta la ameliorarea lezunilor, terapia constand in aplicarea locala de cortizonice si emoliente. Odata vindecata eruptia, preventia se realizeaza printr-o foarte buna emoliere a tegumentului.
Eczema cronica a mainii
Aceasta afectiune cronica ce poate fi declansata de numerosi factori evolueaza in pusee de acutizare, iar acestea din urma pot fi intretinute pe perioada rece de expunerea la frig sau la vant. De obicei, pentru episoadele acute se recomanda tratament antiinflamator local cu cortizonice topice sau inhibitori de calcineurina ori retinoizi. De o deosebita importanta este si hidratarea corecta a mainilor, cu creme emoliente care sa ajute la refacerea barierei cutanate. Pentru a obtine o vindecare mai rapida care sa fie mentinuta pe o perioada cat mai indelungata, aceste creme trebuie aplicate de mai multe ori pe zi, inclusiv inainte de iesirea in aer liber, precum si dupa utilizarea unor produse pentru igiena locala. Mainile trebuie protejate de frig prin purtarea de manusi calduroase, dar si protejate de contactul cu subtante alegice sau iritante din mediu, substante care pot intretine sau agrava eczema (praf, metal, detergenti si alte substate pentru menaj, substante cu care se vine in contact la locul de munca), prin purtarea de manusi hipoalergenice si manusi de menaj.
Pernioza
Pernioza este o afectiune inflamatorie care este declansata de expunerea la frig. Se manifesta prin aparitia unor leziuni rosii sau violacee, inflamate, dureroase sau care produc senzatie de usturime ori arsura, cu localizare pe zonele extremitatilor: de obicei pulpa degetelor, zonele din dreptul articulatiilor degetelor, uneori pe fetele laterale ale coapselor. Daca procesul inflamator este foarte intens, pot aparea chiar vezicule cu lichid, foarte dureroase, mai rar necroze. Evolutia este indelungata, cu mai multe episoade de leziuni dureroase in cursul unui sezon rece. Majoritatea leziunilor se vindeca in cateva saptamani. Aceasta afectiune produce un disconfort important din cauza durerii, iar prezenta leziunilor interfera cu viata de zi cu zi, afectand atat manualitatea, cat si mersul.
Leziunile apar ca urmare a unui raspuns vascular anormal in cursul expunerii la frig. Pernioza apare frecvent la femeile tinere. Ea poate fi o afectiune de sine statatoare sau se poate manifesta in cadrul unor boli sistemice importante, uneori severe, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, sindromul antifosfolipidic, crioglobulinemia, unele forme de leucemie, disproteinemii, anorexie, dar si altele. Persoanele care dezvolta leziuni tip pernioza trebuie investigate in cautarea depistarii acestor afectiuni sistemice care au un rasunet mult mai grav la nivelul intregului organism.
Raspunsul la tratament poate fi variabil, de aceea masurile de preventie sunt cele mai importante si anume evitarea expunerii la frig si protejarea prin imbracaminte adecvata, calduroasa, inclusiv manusi si incaltaminte. Renuntarea la fumat va imbunatati simptomatologia. Tratamentul sistemic include substante care dilata vasele de sange, de electie fiind nifedipina. Uneori efectuarea unor cure de expunere la ultraviolete la inceputul sezonului rece poate preveni, intr-o anumita masura, aparitia leziunilor. Leziunile active se vindeca mai repede daca se aplica local preparate cortizonice. In cazul depistarii unor afectiuni sistemice care au ca manifestare si pernioza, acestea trebuie tratate conform terapiilor specifice pentru fiecare boala.
Acrocianoza si sindromul Raynaud
Acrocianoza reprezinta o coloratie violacee tranzitorie, care apare la nivelul extremitatilor (degete maini si picioare) la expunerea la rece. Sindromul Raynauddefineste o succesiune de evenimente care apar tot la nivelul extremitatilor, mai frecvent la maini decat la picioare, declansate de expunerea la frig, si anume: paloare a degetelor, urmata de cianoza (coloratie violacee), urmata de coloratia in rosu a zonelor afectate, insotita de senzatie de durere sau arsura/usturime. Intregul proces dureaza cateva minute si se poate repeta la fiecare expunere la frig. Cauza este reprezentata de o hiperreactivitate a vaselor de sange, care se isi micsoreaza diametrul mai mult decat normal. Paloarea si cianoza sunt date de scaderea brusca a fluxului de sange la nivelul degetelor, iar pe masura ce vasele de sange revin la calibrul normal, apare roseata, ca marca a reluarii fluxului sanguin.
Cele doua fenomene (acrocianoza si sindromul Raynaud) se pot intalni si ca manifestari in cadrul unor afectiuni severe, cum ar fi colagenozele (scleroza sistemica, lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoida, dermatomiozita, boala mixta de tesut conjunctiv), sau pot aparea in cursul unor infectii (cum sunt cele cu virus hepatitic B sau C), limfoame, leucemii, dar si alte afectiuni. Persoanele cu istoric de acrocianoza si sindrom Raynaud trebuie investigate si pentru depistarea cat mai timpurie a acestor boli sistemice, intrucat acestea pot afecta sever alte sisteme si organe.
Terapia este complexa, incepand de la preventie prin evitarea si limitarea expunerii la frig, pana la tratamente extensive cu variate clase de substante vasodilatatoare. Deosebit de importanta pentru o persoana ce manifesta episoade repetate de acrocianoza si/sau sindrom Raynaud este cautarea unor eventuale cauze secundare de aparitie a acestor manifestari, precum si tratamentul corespunzator al acestora.
Urticaria la rece
Afectiunea se manifesta prin eruptii in placi urticariene (leziuni supradenivelate, rosii, cu senzatie de mancarime intensa) care apar de obicei la cateva minute de la expunerea la rece si care dureaza pana la cateva ore, vindecandu-se fara a lasa semne. Leziunile apar de obicei pe mai multe regiuni ale corpului, cel mai frecvent pe trunchi si membre. Ele se constituie la cateva minute dupa iesirea in aerul rece, dar si la contactul cu apa rece. Eruptia poate avea diferite grade de severitate, uneori insotita si de semne si simptome generale, cum ar fi cefalee (durere de cap), senzatie de lipsa de aer, palpitatii, dureri articulare, in cazuri foarte severe putand aparea si pierderea starii de constienta.
Cauza exacta a aparitiei urticariei la rece nu se cunoaste pe deplin. Foarte rar se poate asocia cu unele infectii, cu unele forme de leucemie sau cu alte afectiuni mai rare.
Preventia episoadelor se face prin evitarea expunerii la frig si a contactului cu apa sau obiecte reci. Tratamentul episoadelor acute se realizeaza prin administrare de antihistaminice, iar continuarea terapiei pe termen lung in timpul sezonului rece ajuta la preventia unora dintre episoadele acute. Alte tratamente cu grade variabile de succes terapeutic includ corticoterapia sistemica, ciclosporina, dapsona, precum si alte clase de substante care se administreaza numai in cazuri selectionate, care nu raspund la tratamentul antihistaminic.
Asadar, daca doriti sa minimizati efectele negative pe care frigul le are asupra pielii, tineti cont de faptul ca aceasta trebuie protejata cat mai bine prin haine groase, calduroase, prin mentinerea unui climat cald si cu umiditate adecvata in locuinta, si prin aplicarea de creme si lotiuni hranitoare, emoliente. In cazul in care anumite patologii apar sau se agraveaza odata cu expunerea la temperaturile scazute, este obligatoriu consultul la medicul dermatolog. Acesta va recomanda terapia adecvata si, acolo unde este nevoie, va indruma spre efectuarea unor investigatii care ar putea evidentia eventuale cauze mai severe care predispun la aparitia respectivelor leziuni.
Sursa foto: Shutterstock
sursa text: doc.ro
