Reducerea contingentului american nu afectează postura de securitate şi descurajare a NATO în România, ţara noastră rămânând integrată în postura aliată Enhanced Forward Presence, redenumită recent Forward Land Presence (FLP), a declarat luni, pentru AGERPRES, Ionela Ciolan, cercetătoare în politica de securitate şi apărare a UE la Centrul de Studii Europene Wilfried Martens din Bruxelles.
Ea a răspuns unei întrebări referitoare la compensarea descurajării ameninţărilor de pe flancul estic al NATO prin suplimentarea de echipament militar şi prin creşterea prezenţei forţelor europene.
”Forţele terestre avansate ale NATO reprezintă un element central al prezenţei aliate pe Flancul Estic, fiind organizate în opt grupuri de luptă multinaţionale desfăşurate pe teritoriul statelor membre. În România, Franţa este naţiunea-cadru, iar în prezent avem trupe rotaţionale din Spania, Belgia şi Luxemburg. Trupele americane retrase făceau parte din rotaţii efectuate în cadrul relaţiei bilaterale SUA-România, suplimentar faţă de postura NATO. Prin urmare, plecarea lor nu diminuează postura de securitate şi apărare a NATO în regiune”, a explicat experta în securitatea şi apărarea UE.
Iniţiativele europene de apărare devin esenţiale pentru securitatea Flancului Estic
Totuşi, a adăugat Ionela Ciolan, această mişcare reflectă ajustarea globală a poziţionării militare americane, scăderea prioritizării Europei de către Washington şi transmiterea mesajului clar că administraţia Trump doreşte ca europenii să devină capabili să-şi asume independent apărarea continentului.
În acest context, iniţiativele europene în domeniul apărării devin cu atât mai importante cu cât ele pot consolida pilonul european al NATO, pot acoperi eventualele goluri rezultate din reducerea implicării americane şi pot menţine credibilitatea posturii europene de descurajare în faţa Rusiei.
România trebuie să-şi consolideze parteneriatele bilaterale și să integreze UE în strategia de apărare
În opinia sa, în ceea ce priveşte România, este esenţial ca viitoarea Strategie Naţională de Apărare să includă Uniunea Europeană ca pilon al garanţiilor de securitate ale ţării noastre, alături de apartenenţa la NATO şi de parteneriatul strategic cu Statele Unite.
”În completarea acestei triade strategice, România trebuie să îşi consolideze şi să îşi extindă parteneriatele bilaterale în domeniul securităţii şi apărării cu state europene-cheie precum Marea Britanie, Franţa şi Polonia şi să avanseze operaţionalizarea recentului parteneriat strategic cu Germania. Întărirea acestor relaţii poate avea un impact pozitiv asupra consolidării posturii strategice a României pe Flancul Sud-Estic al NATO şi al UE. Aşadar, pentru a răspunde la întrebare: da, o integrare mai profundă a României în iniţiativele europene de dezvoltare a capabilităţilor militare şi de apărare, alături de o cooperare mai strânsă cu partenerii europeni, inclusiv prin încurajarea unor noi rotaţii de contingente militare aliate în România, poate contribui substanţial la întărirea posturii noastre de descurajare”, a accentuat ea.
Dincolo de aceste aspecte, însă, elementul realmente decisiv rămâne angajamentul politic intern de a respecta obligaţiile asumate în cadrul NATO, în special atingerea nivelului de 3,5% din PIB pentru investiţii în capabilităţi militare în anii următori.
”La fel de importantă este şi capacitatea României de a nu rata termenele pentru finanţările europene destinate achiziţiilor comune, fie că vorbim de granturi sau de împrumuturi oferite de Comisia Europeană prin SAFE sau alte mecanisme, şi de a ne asigura că vom avea o absorbţie eficientă a acestor fonduri. Realizarea acestor obiective depinde exclusiv de voinţa politică de la Bucureşti, precum şi de capacitatea instituţiilor de a acţiona rapid şi coerent”, a ţinut să evidenţieze Ionela Ciolan.
Ea s-a referit şi la principalele priorităţi pe care Uniunea Europeană ar trebui să le aibă în domeniul apărării şi securităţii, atât pentru următorii 2-3 ani, cât şi pentru cadrul financiar multianual 2028-2034.
”Pe fondul unei ordini internaţionale tot mai instabile, al reducerii angajamentului american faţă de securitatea europeană şi al intensificării ameninţărilor venite din partea Federaţiei Ruse, în Europa s-a conturat un consens: este necesară o postură de apărare robustă şi credibilă, capabilă să descurajeze orice formă de agresiune. Se estimează că dispunem de o fereastră de aproximativ cinci ani, până în 2030, pentru a construi acest nivel de descurajare. În acest context, Comisia Europeană a lansat Carta Albă a Apărării Europene, planul Readiness 2030 (programul de finanţare a dezvoltării capabilităţilor de apărare europene) şi, recent, Foaia de parcurs pentru pregătirea apărării Europei – 2030, planul prin care viziunea politică a UE este transformată în acţiuni concrete”, a amintit cercetătoarea în politica de securitate şi apărare a UE la Centrul de Studii Europene Wilfried Martens.
În următorii ani, Uniunea Europeană trebuie să investească în nouă domenii prioritare pentru a dispune de capabilităţile necesare protejării frontierelor terestre, aeriene şi maritime, precum şi a infrastructurilor critice din spaţiul cibernetic şi cosmic: apărarea aeriană şi antirachetă; capabilităţile strategice („strategic enablers”, astăzi furnizate în mare parte de SUA); mobilitatea militară; sistemele de artilerie; capabilităţile în spaţiul cibernetic, inteligenţa artificială şi războiul electronic; rachetele şi muniţiile; dronele şi sistemele anti-drone; lupta terestră; capabilităţile de securitate maritimă.
Pe lângă dezvoltarea acestor capacităţi militare, tehnologice şi cu dublu uz, Uniunea Europeană va trebui să construiască o industrie europeană comună de apărare capabilă să remedieze deficienţele critice actuale, să reducă fragmentarea şi competiţia industrială dintre statele membre şi să asigure o interoperabilitate reală în cadrul pieţei europene de apărare.
Abordarea acestor provocări – a continuat Ionela Ciolan – va permite construirea unei coloane vertebrale solide pentru o apărare europeană coerentă şi credibilă, capabilă să ofere o descurajare eficientă împotriva oricărei ameninţări externe (convenţionale sau hibride) într-un mod cât mai puţin dependent de sprijinul Statelor Unite ale Americii.
În ceea ce priveşte finanţarea tuturor acestor capabilităţi, Comisia Europeană a propus planul Readiness 2030/ReArm Europe prin care se mobilizează 800 de miliarde de euro în cadrul planului pentru a finanţa o creştere masivă a cheltuielilor de apărare prin activarea clauzei de derogare naţională în cadrul Pactului de Stabilitate şi Creştere, instrumentul de împrumut în valoare de 150 de miliarde euro ‘Acţiunea pentru securitatea Europei’ SAFE, dar şi flexibilizarea instrumentelor UE existente pentru a permite investiţii mai mari în domeniul apărării şi contribuţii din partea Grupului Băncii Europene de Investiţii (BEI).
În plus, în negocierile actuale pentru viitorul cadrul financiar multianual 2028-2034, executivul UE a propus 131 de miliarde de euro pentru apărare şi spaţiu. ”Prin urmare, va fi important ca statele membre să folosească instrumentele de finanţare propuse de Comisie pentru a-şi dezvolta industriile de apărare naţionale, într-o mai bună cooperare şi coordonare la nivel european, ţinând cont de standardele NATO”, a explicat experta în securitatea şi apărarea UE.
Proiectele-cheie ale UE, Eastern Flank Watch și Inițiativa anti-dronă, vizează descurajarea amenințărilor externe
Un alt subiect abordat a fost reprezentat de două proiecte emblematice, Iniţiativa europeană de apărare împotriva dronelor şi Eastern Flank Watch. Bruxelles-ul şi-a fixat drept obiectiv ca ambele proiecte să dispună de o capacitate iniţială până la sfârşitul anului viitor, cel de apărare anti-dronă să fie deplin operaţional un an mai târziu, iar cel de supraveghere a flancului estic la sfârşitul anului 2028.
Din informaţiile disponibile până în prezent, proiectul-fanion Eastern Flank Watch îşi propune să integreze sistemele de apărare aeriană şi antidrone cu capabilităţi de apărare terestră şi securitate maritimă în regiunile Mării Baltice şi Mării Negre. Acest ansamblu va fi completat de capacităţi avansate de ‘situational awareness’, precum şi de instrumente dedicate securităţii interne şi managementului frontierelor. Conform Foii de parcurs, proiectul-fanion Iniţiativa europeană de apărare împotriva dronelor va fi integrat în cadrul Eastern Flank Watch, urmând să furnizeze un sistem interoperabil şi multistratificat pentru detectarea, urmărirea şi neutralizarea dronelor ostile. Conceptul presupune o reţea integrată de senzori, soluţii de bruiaj electronic şi capabilităţi cinetice, desfăşurate de la statele baltice până la Marea Neagră.
”Calendarul propus pentru implementare este fezabil, cu condiţia ca statele de pe Flancul Estic să îşi asume angajamentul de a avansa aceste propuneri în ritmul recomandat de Comisia Europeană. Totuşi, ambele proiecte-fanion se află încă într-un stadiu incipient de dezvoltare, iar unele informaţii esenţiale privind operaţionalizarea lor lipsesc. În cazul Iniţiativei europene de apărare împotriva dronelor, rămân neclare tipurile de infrastructuri critice vizate şi modalitatea concretă de implementare a acestui ‘zid antidrone’ ”, a explicat Ionela Ciolan.
În ceea ce priveşte Eastern Flank Watch, nu este încă evident modul în care acesta va funcţiona în arhitectura de securitate a Flancului Estic, alături de noua iniţiativă NATO lansată în această toamnă, Sentinela Estică, care presupune mobilizarea unor resurse aliate şi îmbină capacităţi tradiţionale cu tehnologii emergente, inclusiv instrumente dedicate contracarării dronelor.
”Prin urmare, este esenţial să ne asigurăm că există coerenţă, complementaritate şi coordonare între iniţiativele UE şi cele ale NATO. În acest sens, proiectul Eastern Flank Watch trebuie să fie pe deplin sincronizat cu activitatea viitorului Hub de securitate maritimă al UE pentru Marea Neagră, pe care România îşi propune să îl găzduiască, precum şi cu planurile şi iniţiativele regionale de apărare ale NATO. Totodată, având statutul de unul dintre actorii-cheie ai Flancului Estic, România ar trebui să îşi asume un rol de co-iniţiator în dezvoltarea şi implementarea acestui proiect”, a accentuat experta în securitatea şi apărarea Uniunii Europene.
O altă temă abordată a fost conflictul din Ucraina. Potrivit Ionelei Ciolan, asocierea Ucrainei la Fondul european de apărare, în valoare de 8 miliarde euro, va permite companiilor ucrainene să participe la programe europene de cercetare-dezvoltare, accelerând integrarea sa în baza tehnologică şi industrială de apărare a UE (EDTIB). Acest lucru nu înlocuieşte ajutorul militar direct, dar îl completează, oferindu-i Kievului capacitatea de a-şi întări industria de apărare, de a produce local şi în parteneriat cu state europene şi de a contribui la competitivitatea Europei.
În ultimii trei ani, UE şi statele sale membre au mobilizat deja 63,2 miliarde euro în sprijin militar pentru Ucraina, inclusiv 6,1 miliarde euro prin Mecanismul european pentru pace şi peste 80.000 de militari ucraineni au fost instruiţi prin Misiunea de asistenţă militară a UE. Conform expertei citate, sprijinul european evoluează acum spre o etapă mai structurată: integrarea Ucrainei în ecosistemul european de inovare şi în industria comună europeană de apărare, obiectiv care a fost inclus în Carta Albă a Apărării Europene.
”Industria ucraineană de apărare s-a dovedit extrem de inovatoare, în special în tehnologii precum inteligenţa artificială şi drone, ceea ce o face un partener valoros pentru proiectele europene de cercetare-dezvoltare. Iar deciziile recente luate la nivel european – deschiderea Biroului UE pentru inovare în apărare la Kiev, lansarea BraveTech EU sau crearea unui instrument dedicat de sprijin industrial pentru Ucraina – arată că UE vede potenţialul Ucrainei nu doar ca beneficiar, ci şi ca generator de tehnologie şi inovare în apărare care să ajute dezvoltarea industrială, tehnologică şi de inovare din cadrul Uniunii. Pe termen lung, această integrare va spori rezilienţa Ucrainei şi va consolida securitatea colectivă europeană. Pe termen scurt, însă, Kievul va continua să aibă nevoie de sprijin militar şi financiar imediat iar această asociere trebuie privită ca parte a unui pachet mai amplu de angajamente europene”, a încheiat Ionela Ciolan.
