Președintele PNL culege insultele care i-au fost aruncate cu ocazia concedierilor de la Senat și se legitimează cu ele.
Una dintre recentele conferințe PNL a fost filmată, dar nu distribuită live pe internet. Când actuala conducere, Bolojan și Ciucu, a întrebat de ce, i s-a răspuns: „Păi tocmai l-ați dat afară pe băiatul care se ocupa cu Facebook”.
Măcar Bolojan nu e ipocrit. A început restructurarea din propria curte, de la partid. Iar, în climatul actual al României, concediatorul este binefăcător.
Când huiduielile devin blazon
Scenele de miercuri de la Senat, cu Bolojan apostrofat de angajații anunțați că se vor face disponibilizări de 24%, sunt cea mai bună reclamă pentru noul lider al PNL. El poate lua huiduielile de jos, de unde au picat aruncate în el, și le poate pune în piept, ca o insignă de colecție.
Românii s-au săturat de aparatul bizantin. Salariile de la stat, de 32 de miliarde de euro pe an, par mari când le dezvăluie ministrul Boloș, însă nu sunt proporțional mai mari decât media europeană. Țările UE cheltuiesc cam 10% din PIB cu plata oamenilor din serviciul public. La fel și România.
Lângă Bolojan s-a adăugat, retoric, și Claudiu Năsui. Politicianul USR a mers și mai departe. „Adevărul e că Senatul nu ar trebui să existe”, a spus Năsui.
Dar una e reducerea numărului de parlamentari și alta e „să nu existe Senatul”. Camera Deputaților, unde Claudiu Năsui a fost membru, să existe? Postul de ministru al Economiei pe care l-a ocupat Claudiu Năsui să existe? După formula iadul e mereu format din ceilalți, birocrația e rea când nu ne privește pe noi.
Vrem educație bună, dar pe salarii mici. Nu acceptăm mizeria din școli și din spitale, însă ne gîndim doar în termeni de profesori și medici, uitând de personalul mediu sau cel de la întreținere și curățenie.
Tăierea costurilor și costul tăierii
Prin ce a început să facă, Bolojan e în linie cu acțiunile sale de la Oradea și cu profilul de lider liberal de care România are nevoie. Și e singura soluție ca să nu fi venit la București „la sacrificiu”, ci ca să reușească ceva. Altfel, dacă sistemul îl îmbălsămează, Bolojan nu ajută nici partidul, nici pe el și nu va face nici serviciul public.
Dar e treaba celor aflați în opoziție, aici se numără prin definiție și presa, să privească de la distanță corul care aplaudă concedierile și să pună întrebări, să aducă cifre și să ceară explicații.
Da, trăim un moment de duritate ritualică, în care vei fi înjurat dacă întrebi orice. Numai că atunci când toată lumea aplaudă tăierea costurilor, e bine să ne gândim și la costul tăierilor. După Colectiv, ne-am oripilat când am aflat că pompierii au prea puțini inspectori care să meargă din clădire în clădire și să verifice avizele. Imaginați-vă cum ar reacționa societatea dacă ar afla că, da, concediem de la Senat, dar angajăm la IGSU.
