În anii ’60, un cioban din Mehedinți, Ilie Stamate, cunoscut printre consătenii din Firizu (comuna Ilovăț) drept Moș Mandău, devenise un simbol al longevității și un subiect intens al presei și al cercetătorilor.
Conform relatărilor vremii, Ilie Stamate a trăit până la venerabila vârstă de 135 de ani, stârnind admirația și curiozitatea tuturor. Într-o epocă în care regimul comunist promova intens simboluri ale forței și vitalității poporului, Moș Mandău a devenit o figură centrală în propaganda oficială, scrie Adevarul.
O viață trăită în umbra istoriei
Potrivit propriilor mărturii, Ilie Stamate s-a născut în jurul anului 1840. A fost contemporan cu evenimente cruciale ale istoriei României: Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor și Războiul de Independență din 1877.
La acest din urmă moment, avea deja 45 de ani, fiind considerat prea în vârstă pentru a lupta pe front. A servit însă ca grănicer în regiunea dunăreană în care locuia.
Ulterior, a lucrat ca cioban, o ocupație pe care a continuat-o și după ce a trecut pragul centenarului. La începutul anilor ’60, presa relata cu uimire despre cum Moș Mandău încă păstorea oile în munții Mehedinți.
„Pentru mine, munca mi-a fost doctorie. Toată viața am fost cioban, printre brazi și stejari,” spunea bătrânul, subliniind că a muncit neîntrerupt timp de 43 de ani pentru același stăpân ungurean.
Longevitatea, o enigmă
În interviurile acordate, Ilie Stamate dezvăluia secretele longevității sale: o viață simplă, lipsită de excese, fără alcool sau tutun, dar plină de muncă și mișcare.
Dieta sa era săracă în carne, bazându-se pe plante precum dragaveiul și loboda. Chiar și la 120 de ani, continua să fie activ, mergând pe jos distanțe impresionante. Într-un an, bătrânul a străbătut pe jos 80 de kilometri dus-întors până la Turnu Severin.
Pe lângă sănătatea robustă, Moș Mandău impresiona și prin vioiciunea minții. În ciuda vârstei înaintate, era capabil să relateze cu lux de amănunte despre vremurile copilăriei sale și despre schimbările din satul său de-a lungul decadelor.
„Când eram copil, oamenii se băteau cu tunuri de cireș. Drumurile erau praf, iar boii abia urneau căruțele din loc. Acum, aud că la București s-au făcut lucruri nemaivăzute, iar aici, pe Dunăre, se va construi o uzină mare care dă curent,” povestea bătrânul.
Simbol al regimului comunist
În anii ’60, Ilie Stamate a fost inclus activ în propaganda regimului comunist, fiind prezentat ca un exemplu al vitalității și optimismului în era socialismului.
Presa vremii îl înfățișa citind ziare alături de pionieri, lăudând realizările regimului și participând la alegeri.
În imagini și articole, era descris ca un bătrân blajin, plin de înțelepciune, cu o curiozitate vie pentru „înnoirile” aduse de comuniști.
În ciuda uzurii aduse de timp, Moș Mandău își păstra obiceiurile simple. Primăvara, își cosea singur pantalonii, umbla pe ulițele satului cu flori la urechi, cânta la frunză și făcea nasturi din pietricele culese din pârâul Coșuța.
O viață ce a inspirat generații
Ilie Stamate a murit în 1968, la vârsta de 135 de ani, conform presei vremii. De-a lungul vieții sale, a fost martor la transformările radicale ale societății, de la epoca fanariotă la modernizarea României și perioada comunistă.
În deceniile care au urmat, bătrânii satului Firizu au păstrat vie amintirea lui, rememorând poveștile sale și spiritul de neclintit.
Chiar dacă adevărata sa vârstă a rămas un mister, moștenirea sa ca simbol al longevității, simplității și rezilienței rămâne o lecție despre puterea muncii și a unei vieți trăite aproape de natură. „Cum să nu am curaj?” spunea Moș Mandău. O întrebare care, pentru el, era mai degrabă o filosofie de viață.
Sursa: Cine a fost Moș Mandău, ciobanul din Mehedinți care a trăit 135 de ani. Ce a mâncat întreaga viață
