Ca urmare a deficitului bugetar constant uriaș, datoria publică a țării va depăși, probabil, 900 de miliarde de lei la finalul anului următor și va avea rolul unui imens bolovan legat de picioarele cu care încearcă să avanseze economia. Așa că, după șirul celor patru rânduri de alegeri de anul viitor, România se va trezi într-o bună dimineață din euforia unei perpetue sărbători electorale și va afla că are conturile ciuruite. Iar, atunci, povara îndreptării răului va cădea pe umerii bieților români și a firmelor locale, care vor fi puse să plătească nota de plată firească: impozite mai multe și mai mari. În tot acest timp, cei care au făcut aceste bugete mincinoase precum și liderii politici ai coaliției de astăzi se vor uita de sus, surâzând disprețuitor, la supușii lor înjugați la carul unor taxe insuportabile. Și, din păcate, nimeni, niciodată, nu se va deranja să-i întrebe de sănătate pe toți cei vinovați.
Nu este deloc drept sau moral ca poporul întreg să plătească nechibzuința, aroganța și nepriceperea unei generații ratate de politicieni, care au dus țara într-o robie a împrumuturilor care o afundă zi de zi în mlaștina neputinței. Dar, până la urmă, cel va plăti toate aceste erori sau ticăloșii va fi tot poporul de contribuabili. Căci el va rămâne prizonier aici, în vreme ce autorii dezastrului de azi, în primul rând Klaus Iohannis, vor fi demult plecați pe plajele din Miami…
În anul 2004, atunci când s-au încheiat negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană, am avut un PIB de 245 de miliarde de lei, iar anul trecut unul de 1410 miliarde de lei. Cu alte cuvinte, avem o creștere nominală de aproape 6 ori a dimensiunii economiei (de 5,75 de ori mai precis). Trebuie adăugat aici și faptul că, în termeni reali, creșterea economiei românești este la fel de impresionantă, ea ajungând la 77% din media Uniunii Europene, adică la un nivel dublu față de anul de referință 2004. De altfel, țara noastră se poate mândri cu cel mai rapid ritm agregat de creștere economică din UE.
Unul dintre motoarele creșterii acesteia impresionante a economiei îl reprezintă, alături de infuzia netă de 56 de miliarde de euro fonduri europene, politica fiscală extrem de relaxată a guvernelor noastre, cu impozite în cotă unică (de principiu) și cu o prezență destul de modestă a statului în economie.
Toate bune și frumoase dacă guvernanții noștri ar fi putut să păstreze o proporție echilibrată între veniturile pe care le strâng pentru stat și cheltuielile pe care le fac în numele aceluiași stat. Numai că, de prin 2016 încoace, regimul Iohannis, aflat la putere la București, a dat dovadă de orice, numai de moderație și chibzuință nu. Iată ce ne spun cifrele.
În această perioadă, veniturile totale ale statului (ale bugetului general consolidat)au crescut de la 77 de miliarde de lei în 2004 la 460 de miliarde de lei. Au crescut, adică, de 6 ori, doar un pic mai repede decât creșterea economiei. Cheltuielile totale ale statului (adică ale bugetului general consolidat), în schimb, au crescut de la 80 de miliarde de lei în 2004 la 541 de miliarde de lei în 2022. De 6,76 ori au crescut cheltuielile statului în toată această perioadă, cu o șesime mai repede decât veniturile și cu o cincime mai repede decât veniturile totale ale statului.
Nu este, deci, de mirare că deficitul bugetar s-a umflat de la doar 3 ,1 miliarde de lei în anul 2004 la 80,7 miliarde de lei în 2022. A crescut, așadar, deficitul de 26 de ori ! De 26 de ori, ați înțeles foarte bine, oameni buni!
Ei bine, poate vă întrebați cum poate să supraviețuiască un astfel de stat, în tot timpul ăsta filozofia fiscală rămânând aceiași. Simplu: împrumutând din ce în ce mai mulți bani pentru a finanța enormul deficit bugetar acumulat. Astfel încât, dacă la finalul anului 2004 aveam o datorie publică de 55 de miliarde de lei, aceasta a ajuns, la final de 2022 la un nivel incredibil de 667 de miliarde de lei, crescând cu alte cuvinte de mai bine de 12 ori! De 12,12 ori mai precis. În anul 2004, fiecare cetățean român avea de plătit o parte de datorie publică de 2600 lei, sumă care ajunge în 2022 la 35 000 lei, de 13,46 ori mai mult decât în 2004 că, deh, între timp ne-am și împuținat cu câteva milioane bune…
Creșterea deficitului bugetar induce creșterea datoriei publice, căci deficitul respectiv trebuie acoperit, nu-i așa? Problema datoriei publice este aceea că este purtătoare de dobânzi. Și costul acestor dobânzi ustură rău buzunarul contribuabilului. Dacă în 2004, statul român a cheltuit 3,17 miliarde de lei cu dobânzile, în 2022 a ajuns să cheltuie 30 de miliarde de lei, adică de vreo 10 ori mai mult.
Anul 2023, pe care ne pregătim să-l încheiem, nu a adus deloc mult-așteptata chibzuință în privința cheltuielilor unui stat devenit brusc mult prea expansiv în raport cu posibilitățile sale reale. Execuția bugetară la 10 luni indică un dezastru greu de anticipat la începutul anului: venituri bugetare colectate de 418 miliarde de lei, cheltuieli totale bugetare de 481 de miliarde de lei și un deficit de 63 de miliarde de lei, adică aproape 4% dintr-un PIB (optimist) estimat la 1583 de miliarde de lei . Având în vedere că luna decembrie este, de regulă, responsabilă pentru minim o treime din deficitul bugetar al țării, toată lumea, în primul rând guvernul, se așteaptă la un deficit bugetar de 6% (după standardul european ESA, care se referă la veniturile și cheltuielile angajate) și de 5,9% după metodologia „cash” (care se referă la veniturile și cheltuielile efectiv realizate în anul respectiv). Asta înseamnă 95 de miliarde de lei deficit bugetar pe anul în curs. De 30 de ori mai mare decât în 2004. De 30 de ori.
Iar, așa cum spuneam, deficitul acesta uriaș se finanțează prin împrumuturi, ceea ce face ca datoria noastră publică să fi ajuns deja la incredibila sumă de 760 de miliarde de lei, la sfârșit de septembrie, de aproape 14 ori mai mult decât în 2004!
Sursa: https://mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/EvdatguvconformUERo092023_08122023.pdf
Iar pentru anul 2024, coaliția de guvernare nu a prevăzut nicio reducere de cheltuieli, ci dimpotrivă, prevede creșterea acestora cu minim 10% față de 2023. Șmecheria prin care guvernul își permite să declare nonșalant creșterea de cheltuieli este cât se poate de rudimentară: propune o creștere de venituri iluzorie (cu peste 13%), simultan cu subdimensionarea unor cheltuieli cât se poate de reale și consistente.
Cea mai evident subevaluată cheltuială publică este cea cu pensiile care a fost explicitată în mod public parlamentarilor de către ministrul muncii, pe 8 noiembrie 2023, ca fiind de 146 de miliarde de lei pentru 2024 (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/ministrul-muncii-proiectul-legii-pensiilor-va-fi-adoptat-in-guvern-pe-9-noiembrie-cresterea-medie-a-pensiilor-va-fi-de-40-2569809 ) și apare în proiectul de lege al bugetului asigurărilor sociale de stat ca fiind 135 de miliarde de lei. Deci, dintr-un condei, guvernul „uită” să aloce 11 miliarde de lei pentru pensii.
O altă exemplificare hilară a modului primitiv de a „cosmetiza” bugetrul pentru 2024 constă în introducerea unor capitole de venituri absolut umoristice și neexistente în niciun buget național de pe fața acestui pământ, cum ar fi „veniturile suplimentare încasate ca urmare a digitalizării”, în valoare de nu mai puțin de 10,5 miliarde de lei!!
Sursa: https://www.cdep.ro/pdfs/buget/2024/raport/anexe/Anexa%201.pdf
Am putea, poate așa ar fi firesc, să ne tăvălim de râs la vederea unor asemenea inginerii financiare apărute tocmai în legea bugetului, dar, în realitate, situația este tragică. Căci, ca urmare a deficitului bugetar constant uriaș, datoria publică a țării va depăși, probabil, 900 de miliarde de lei la finalul anului următor și va avea rolul unui imens bolovan legat de picioarele cu care încearcă să avanseze economia. Așa că, după șirul celor patru rânduri de alegeri de anul viitor, România se va trezi într-o bună dimineață din euforia unei perpetue sărbători electorale și va afla că are conturile ciuruite. Iar, atunci, povara îndreptării răului va cădea pe umerii bieților români și a firmelor locale, care vor fi puse să plătească nota de plată firească: impozite mai multe și mai mari. În tot acest timp, cei care au făcut aceste bugete mincinoase precum și liderii politici ai coaliției de astăzi se vor uita de sus, surâzând disprețuitor, la supușii lor înjugați la carul unor taxe insuportabile. Și, din păcate, nimeni, niciodată, nu se va deranja să-i întrebe de sănătate pe toți cei vinovați.
Nu este deloc drept sau moral ca poporul întreg să plătească nechibzuința, aroganța și nepriceperea unei generații ratate de politicieni, care au dus țara într-o robie a împrumuturilor care o afundă zi de zi în mlaștina neputinței. Dar cel va plăti toate aceste erori sau ticăloșii va fi tot poporul de contribuabili. Căci el va rămâne prizonier aici, în vreme ce autorii dezastrului de azi, în primul rând Klaus Iohannis, vor fi demult plecați pe plajele din Miami…
sursa:https://realitateafinanciara.net/ultimul-an-de-dragoste-fiscala-primul-an-de-razboi-fiscal/
