Banuiesc ca vi s-a intamplat si voua ca, atunci cand erati mai suparati si mai nemultumiti de viata voastra, sa primiti o lectie care sa va faca sa va schimbati optica. Ei bine, eu am primit-o la timp, chiar inainte de a da cu piciorul unei casnicii frumoase.
Cuvant dupa cuvant, replica dupa replica, eu si David am inceput o cearta cum nu mai avuseseram Reprosurile curgeau fara oprire, toata casnicia noastra parea un chin, un sir nesfarsit de probleme. Eram amandoi indarjiti, hotarati sa ne aratam unul celuilalt ca asa nu mai merge. Motivul principal al discordiei era faptul ca, desi aniversam cinci ani de casatorie, David nu-si dorea decat sa stea acasa, in fata televizorului. Era un microbist impatimit, dar eu nu acceptam ca nu poate renunta la placerea asta in ziua aceea.
Nu-mi puteam crede urechilor. Primul an de casnicie il aniversaseram la spital, dand nastere fiului nostru, Ionut. Iar de atunci, sarbatoriseram acasa. E drept ca, o data, aniversarea se petrecuse cu oaspeti. Acum, imi doream sa savuram placerea de a petrece impreuna o seara romantica, la un restaurant. Visam lumina lumanarilor oglindindu-se in paharele cu sampanie, visam cum ne leagana ritmul lent al melodiei… David se incapatana insa sa-mi explice ca nu aveam destui bani pentru a petrece seara aniversarii in oras, ca ne aflam in a treia saptamana a lunii, cand fon-durile noastre scadeau considerabil si asteptam cu nerabdare salariul din luna urmatoare. Asta mi se parea o justificare de forma, fiindca stiam sigur ca David pastreaza mereu o suma de rezerva.
— Daca e vorba de bani, de ce nu folosim banii de rezerva? l-am intrebat, cu vocea ridicata. Nu e o ocazie suficient de importanta ca sa-i cheltuim?
— Nu se poate, Ana! Aniversarea nu e o situatie de criza! Nu-ti pierde uzul ratiunii, mi-a spus el, cu voce aspra. ti-am facut si un cadou, ce mai vrei?
Da, imi cumparase un cadou, o camasuta de noapte, iar eu avusesem grija sa ii gatesc felul lui preferat de mancare, plus un tortulet de ciocolata.. Totul decursese de minune pana in momentul in care ii sugerasem lui David sa rugam o vecina sa aiba grija de Ionut, pentru ca noi doi sa petrecem seara in oras. David se uita la mine, de parca i-as fi vorbit intr-o limba necunoscuta.
— Sa iesim in oras! Asta imi doresc sa facem astazi! Asta face orice cuplu normal cand isi aniverseaza casatoria. Vreau sa mergem sa dansam, sa ne simtim bine!
David isi mentinea insa pozitia, si asta ma enerva.
— Ana, stii doar ca am depasit deja bugetul si, pentru o asemenea seara, as fi nevoit sa ma imprumut pana la salariu. Pur si simplu nu ne putem permite, intelegi?
Banii erau lucrul cel mai de pret pentru David. Calcula tot timpul, pana la ultimul leu. Dar de asta data, nu mai suportam sa-i ascult astfel de argumente. Oricat am incercat sa-l induplec, m-am lovit de un refuz.
— Nu se poate. Vrei sa ramanem fara bani de paine, pana la leafa?
— Nu putem trai numai cu paine, i-am raspuns. Avem nevoie si de altfel de hrana.
— Ai dreptate, dar, deocamdata, painea ramane prioritatea noastra, mi-a spus el, iritat peste masura. Pe langa asta, peste doua ore, o sa fie la televizor un meci important.
— Nici nu stii cat rau imi faci, am soptit.
David s-a ridicat de la masa. Nu-si terminase felia de tort, nici nu-mi multumise pentru masa pe care o pregatisem cu atata drag. L-am urmarit pana in living, unde s-a asezat in fotoliu. M-am postat in fata lui, dar se pare ca nu-l interesam eu, ci ziarul pe care nu apucase sa-l frunzareasca in ziua aceea. Am inceput sa ii vorbesc, sa ii spun tot ce aveam pe inima. I-am zis ca mi-ar placea sa facem din cand in cand ceva deosebit, ceva iesit din cotidian, ca orice cuplu are nevoie de clipe de felul acesta.
În taina, imi doream ca David sa fie ca Adrian, cumnatul meu. Adi era omul pe care nu l-ai fi gasit cu siguranta acasa, in seara in care-si aniversa casatoria. Muncea enorm, dar stia sa se si distreze.
Sarcastic, David mi-a raspuns, la un moment dat, fara sa-si ridice ochii de pe ziar:
— E impresionant monologul tau, dar nu te mai osteni…
Asta era prea de tot. Desi imi venea sa plang de suparare, l-am intrebat daca nici macar la un film n-ar vrea sa iesim. David
s-a uitat la mine o secunda, apoi mi-a spus:
— Se vede treaba ca n-ai inteles ce am incercat sa iti explic. Am vorbit degeaba la masa, tu tot pe-a ta o tii.
— Bine, ma duc singura! Voiam sa ies undeva astazi, cu tine. Esti un insensibil!
— De ce nu te uiti impreuna cu mine la meci? Nu poti face tu asta pentru mine? Daca nu, fa cum vrei!
Raspunsul pe care mi l-a dat m-a facut sa imi ies din fire si am hotarat sa-i urmez indemnul. in timp ce ma pregateam sa plec, nu a schitat niciun gest ca sa ma opreasca. indreptandu-ma spre usa, i-am spus ceva care sa-l usture:
— Data viitoare cand am sa ma marit, voi avea grija ca nunta sa aiba loc in prima parte a lunii, pentru ca aniversarile sa se nimereasca aproape de ziua lefii!
— Buna idee, am s-o retin! mi-a raspuns, zambind ironic.
Dupa ce am trantit usa de la intrare, am auzit cum Ionut, trezit de zgomotul puternic, a inceput sa planga. „Asa iti trebuie, David! Acum sa te vad cum te mai uiti la meci!”, m-am gandit, in timp ce coboram scarile.
in drum spre cinematograf, ma intrebam, necajita, ce se intamplase cu relatia noastra, cu gesturile tandre, cu grija lui pentru mine. Unde disparusera toate astea? Cum de murise iubirea, fara sa ne dam seama? Eu devenisem casnica, purtandu-i de grija copilului, iar el, un sot obosit, caruia cel mai mult ii placea sa se tolanesca pe canapea, cu picioarele pe masa si cu ochii la televizor, urmarind meciuri de fotbal. Ma gandeam la sora mea, Maia, si la viata pe care o ducea alaturi de Adi. 0 comparam cu traiul pe care mi-l oferea David.
Ajunsa in fata intrarii in cinematograf, mi-am aruncat ochii pe afisul filmului care rula saptamana aceea si am renuntat sa mai intru. intr-o secunda, am hotarat ca cel mai bine ar fi sa-i fac o vizita surorii mele. Simteam nevoia sa stau de vorba cu cineva in care sa am incredere si care sa ma asculte. Fara sa mai stau pe ganduri, am sarit in tramvaiul care ma ducea spre casa Maiei. Ea avea sa ma inteleaga…
in timp ce intram in scara blocului unde locuia, m-am temut o clipa ca n-am s-o gasesc acasa. Dar am avut noroc. Maia m-a primit bucuroasa, desi imi parea putin obosita. Adi statea pe un fotoliu, cu o revista in mana. M-a salutat calduros. in casa domnea o atmosfera grea.
— Daca va deranjez…
— Dimpotriva, Ana! mi-a raspuns Adi. Eu tocmai voiam sa ies in oras, iar nevasta-mea n-are chef sa ma insoteasca. Ai picat la tanc pentru o cafea intre voi, fetele.
Maia parea incordata, iar zambetul ii era fals, fortat. Am inteles ca se petrecuse ceva intre ei. Probabil ca se certau, iar eu aparusem tocmai in toiul discutiei.
Adi ne-a spus „Pa!” si a plecat. imi parea bine ca ne lasa singure, ca puteam sta de vorba in voie cu sora mea. Poate ma ajuta sa iau o hotarare in privinta viitorului, a casniciei mele. Maia facea cafeaua. I-am observat rochia noua, in ton cu niste papucei finuti pe care ii avea in picioare. Nu mi-au scapat nici perdelele noi de la ferestre. As fi vrut ca si acasa la mine situatia sa fie simi-lara.
—Maia, am spus, cred ca ti se pare ciudat ca am aparut asa, fara sa te anunt…
Dar ea nu m-a lasat sa-mi termin fraza:
— Nici nu stii ce bine-mi pare ca ai venit! Aveam nevoie de tine, in clipele astea grele.
Vorbele ei m-au lasat fara replica. Oare ce se putuse intampla intre ea si Adi? De ce era nefericita? stiam ca nu e genul de femeie care sa-si faca probleme fara rost. Arata obosita, palida, necajita. Ideea ca Adi ar insela-o m-a ingrozit.
— Maia, daca e vorba de o alta femeie in viata lui Adi, nu stiu ce sa spun…
Maia a ras sincer.
— 0 alta femeie? Nu e vorba de asa ceva. Peste una ca asta as sti cum sa trec, dar ceea ce mi se intampla acum ma depaseste…
Brusc, a inceput sa planga. S-a prabusit pe canapea, spunandu-mi ca e disperata, ca nu stie ce sa faca.
— Ce s-a intamplat? Spune-mi!
— E felul in care traim. Asta e cauza, mi-a raspuns Maia. Suntem mereu la petreceri, mereu intre oameni de care nu ne pasa, aruncam banii pe fereastra si totul numai pentru ca asa ii place lui Adi. Ma obliga sa duc o viata haotica, obositoare, nu mai pot!
— Maia, ce vrei sa spui? Uita-te in jurul tau! Aveti un apartament dragut, aranjat de tine asa cum ti-ai dorit, porti o rochie noua si frumoasa, semn ca Adi are grija sa te multumeasca. Zau ca nu te inteleg…
— si tu crezi ca asta e totul intr-o casnicie? Nici nu stii de cate ori am intarziat cu plata intretinerii! Pana acum, ne-am descurcat aproape de pe-o zi pe alta. Dar ce se va intampla cand nu vom mai avea cu ce? Vorbesti de rochia mea? stii ca l-a costat pe Adi sapte sute de lei? Cu banii astia plateam la timp utilitatile! Dar barbatu-meu zice ca mai bine stam pe intuneric si facem foamea decat sa nu fiu eu frumoasa si aranjata!
Tot nu intelegeam pe deplin motivul supararii ei.
— Cum poti fi necajita pentru ca Adi vrea sa te simti bine, frumoasa si pretuita?
— Nu intelegi, mi-a spus ea, plangand. il iubesc, Ana! il iubesc enorm si stiu ca si el are acelasi sentiment pentru mine. Dar ma chinuie neseriozitatea lui. E ca un adolescent, pus doar pe distractii si placeri! stii unde s-a dus in seara asta? La un bar de noapte, unde se intalneste cu niste asa-zisi amici simpatici, petrecareti. Dar aia au bani de aruncat, sunt patroni, nu traiesc din leafa, ca noi. Voia sa-l insotesc, dar nu mai pot. Trebuie sa joc teatru, sa par mereu vesela. Pentru ce? Pentru ca sa-mi fac singura griji pentru cheltuielile casei?
Nu stiam ce sa-i mai spun. De problemele mele, uitasem cu totul.
— Ana, nici nu stii cat m-a usurat faptul ca am putut sa-ti spun ce ma framanta! Adi e dragostea vietii mele, dar as fi cu adevarat fericita daca ar intelege ca il iubesc oricum, chiar si fara bani.
— Sunt sigura ca intelege, Maia. Da-i numai putin timp, sa se poata schimba!
Maia a zambit, in sfarsit. Era calma acum, iar eu mi-am amintit de ceea ce se petrecuse cu doua ore in urma, la mine acasa. L-am vazut in gand pe David, singur si trist.
— Doamne, ce tarziu s-a facut! am exclamat. Trebuie sa fug acasa, Maia! Cred ca David e tare ingrijorat!
— Stai putin, unde te grabesti asa? Nu mi-ai povestit nimic despre tine. De ce nu-l suni pe David, sa-i spui ca intarzii putin?
— E mai bine sa ma duc acasa, crede-ma!
— S-a intamplat ceva? stie ca esti aici? m-a intrebat ea, devenind banuitoare. Precis s-a intamplat ceva, de-aia ai venit asa ravasita. si eu, in loc sa te ascult, ti-am impuiat capul cu prostii!
— Nu, nu s-a intamplat nimic. Nu-ti face griji. Acum te las, vorbim maine! Pa!
Și am zbughit-o pe usa, inainte ca sora-mea sa mai apuce sa mai zica ceva. Pe drumul spre casa, m-am gandit la tot ce-mi povestise. Din nou comparam casnicia ei cu a mea, dar punctul de vedere era putin schimbat. Acum imi parea bine ca David nu era ca Adi. Sora mea avea dreptate, e cumplit de greu sa traiesti de pe-o zi pe alta, intr-o nesiguranta totala. Avea David defectele lui, dar si ele imi erau dragi. Am coborat din tramvai si aproape ca am alergat spre casa. Pe David l-am gasit la masa din bucatarie, pe care isi intinsese hartii cu facturi si calcule. S-a uitat la mine cu o figura sobra. Nu stiam ce sa-i spun, cu ce sa incep, dar mi-a zambit, ca si cum s-ar fi simtit usurat ca ma vede.
— Devreme acasa, nu? mi-a spus.
— Da, i-am raspuns. M-am intors devreme si vreau sa iti spun ca, daca ar fi sa aleg din nou data casatoriei mele, as alege tot ziua de azi, ca acum cinci ani, iar mirele ai fi tot tu. Mi-as dori sa serbez a cincea aniversare a nuntii acasa, uitandu-ma cu tine la televizor, la un meci de fotbal.
David s-a ridicat de pe scaun.
— Nu. Nu trebuie sa fie asa. M-am gandit mult, cat ai fost plecata, si am inteles ca am gresit. A fost o prostie din partea mea sa nu pregatesc o seara festiva, la restaurant. Vreau sa ma ierti si te invit sa iesim in weekend, unde vrei tu.
— David… Nu trebuie… am spus, mirata.
— Ba da. Vreau sa ma inveti sa-ti arat cat te iubesc. De cand eram mic, auzeam in casa numai certuri din cauza banilor. Mama ii reprosa tatei ca nu chibzuieste banii casei. Mereu imi amintesc de lucrul asta si nu vreau sa-ti fac astfel de probleme… Nu ti-am spus asta pana acum si abia in seara asta am inteles cat te iubesc si m-am chinuit sa gasesc o solutie pentru relatia noastra.
— Acum, nu mai ai de ce sa-ti faci probleme, David. intre noi n-o sa se intample ceea ce s-a intamplat intre parintii tai! Esti cel mai bun sot din lume si stiu ca o casnicie nu se bazeaza pe goana dupa distractii.
Mi-au dat lacrimile. imi parea rau ca fusese nevoie de o cearta pentru ca eu sa inteleg cat de mult il iubesc pe David si cat de mult pretuiesc casnicia noastra.
David m-a luat in brate si mi-a soptit „La multi ani!”. Pe urma, a destupat sticla cu sampanie si am savurat-o impreuna pe toata, in vreme ce ne uitam la televizor, tolaniti pe canapea. Ce bine e acasa!https://parintidenota10.ro/2019/10/09/era-ziua-in-care-implineam-5-ani-de-casnicie-in-seara-aia-m-am-certat-rau-cu-sotul-meu-si-am-plecat-de-acasa-ma-batea-gandul-sa-merg-singura-la-un-film-dar-m-am-razgandit-am-mers-repede-l/?fbclid=IwAR3kKZ81QFLWxyrveEE9I9x3e9MwNWtt59gmZHFN4OFEnE-3HRdiaZzVzPg
