După accidentul suferit de mama ei, tatăl a vrut s-o abandoneze pe Maria într-un centru de plasament. Mama s-a împotrivit, așa că au rămas ele două pe lume, nu împotriva lumii, ci descurcându-se demn zi de zi. Ca să ajungă la școală, Maria traversează șine de tren încă funcționale și escaladează vagoane vechi de marfă. Deși trăiesc dintr-un venit de nici 1.000 de lei pe lună, Maria spune că, de sărbători, „orice primim în dar este bine”.
„Maria e cuminte, Maria e ascultătoare, Maria e silitoare”, spune doamna Constantin, de pe patul din singura cameră pe care o are.
Din locuința micuță și curată din cartierul Giulești Sârbi din București se mai aude din când în când țipătul unui tren. În apropiere sunt mai multe linii de cale ferată pe care trec inclusiv trenuri de viteză. Maria și mama ei s-au obișnuit cu zgomotul. De când s-a născut cea mică locuiesc acolo.
„Maria e un copil care ascultă. Toate învățătoarele au lăudat-o”, continuă doamna Constantin. Nu poate spune altceva decât lucruri bune despre copilul care i-a devenit, de mai mulți ani, ochii și mâinile ei. Tatăl a vrut să o abandoneze Maria are 14 ani și este în clasa a V-a, înscrisă în programul „A doua șansă” al organizației Salvați Copiii. Până acum doi ani, a mers la școală în sistem normal. A pierdut un an când problemele materiale și medicale le-au copleșit, pe ea și pe mama ei.
Când Maria avea vreo 6 ani, mama ei a avut un accident vascular cerebral. Asta i-a afectat nervul optic, care i s-a deteriorat în timp, până la orbire. A fost momentul în care tatăl Mariei i-a propus soției lui să o abandoneze pe cea mică într-un centru pentru minori. Pentru femeie, asta a fost de neacceptat. Cei doi s-au despărțit, iar Maria a crescut fără tată. Doar ea și mama ei. Trăiesc cu 1.000 de lei pe lună „Am locuit în baraca aia de-afară doi ani. Cădea zăpada pe noi, că nu e astupată bine, cădea zăpada pe ochii fetei. Eu plângeam pe ascuns, să nu mă vadă Maria”, povestește femeia. Curtea casei în care locuiesc cele două este plină cu buturugi de lemn și cărămizi. O canapea veche și un scaun de birou murdar sunt așezate pe latura din față a singurei camere locuibile pe care o au. Pereții nu sunt tencuiți, cărămizile gri sunt la vedere.
Singurele venituri pe care le au sunt cele sociale: pensia de handicap și alocația Mariei. Undeva la 1.000 de lei pe lună. Puțin câte puțin, adultul familiei a pus deoparte și a reușit să cumpere într-o lună un material, în altă lună alt material, până a reușit să ridice patru pereți mai solizi decât baraca din fundul curții ce stă să se prăbușească la primul vânt mai puternic. „La urma urmei, am zis că trebuie să fac o cămăruță să stau cu copilul meu, că nu am unde să mă duc. În gară, unde să mergem?”, povestește femeia.
Dar banii s-au terminat și la fel și lucrările la casă. Au reușit, în schimb, cu ajutorul unui vecin să înlocuiască soba din tablă pe care o aveau și în care Maria reușea cu greu să facă focul fără să umple camera de fum. O aștepta în fața școlii până termina orele De pe masa din colț, o Maria mai mică îmbrăcată într-o rochie roșie râde cu gura până la urechi. Mama ei nu o mai poate vedea așa în fotografiile vechi. Nu o mai poate vedea nici acum, când are părul lung și șuvițe blonde. Nu o va putea vedea cum crește.
A fost însă o perioadă când o ducea dimineața la școală și aștepta patru-cinci ore în fața porții să termine orele. Cu timpul, însă, sănătatea a trădat-o, iar acum Maria este cea care trebuie să-i fie sprijin. Gătește la un aragaz cu butelie Locuința lor nu are apă curentă, nu are electricitate și nici canalizare. Toaleta este în spatele casei, iar ca să facă baie, trebuie să încălzească apă pe aragaz sau pe foc, în curte. Bucătăria înseamnă o cămăruță mai mică, improvizată tot în curte, cu o masă și un aragaz conectat la butelie. Maria este cea care plimbă butelia într-un cărucior de-acasă până la benzinărie, pentru a o umple. Tot ea gătește, face cumpărături și se ocupă de curățenie.
„Gătesc mazăre, știu să fac ciorbă, tocăniță. Știu să gătesc mai multe. Mi-a explicat mami și eu am învățat”, spune Maria. Vorbește încet și rar. Dacă o întrebi cum se descurcă, va ridica din umeri și va spune „așa”. Adică „așa, e foarte simplu”.
„Când vin de la școală, fac curățenie, îmi zice mama mea ce să fac de mâncare, mai stau, mai învăț, mai citesc și așa trece ziua”, continuă ea. Traversează șinele de tren ca să meargă la școală Dar nu este simplu. Maria are și ea o problemă de sănătate. O scolioză care o face să meargă ușor cocoșată. Ar avea nevoie de un corset special, dar de unde bani? Asta nu o împiedică însă nici să muncească precum un om mare în gospodărie, nici să umple butelia, când e nevoie, nici să meargă la cumpărături împreună cu mama ei nevăzătoare. Și nici să traverseze un câmp și mai multe linii de cale ferată din zona Chitila. Și să o facă uneori pe întuneric.
Uneori, pe liniile de tren poposesc vagoane vechi de marfă în care trebuie să urce pentru a ajunge pe partea cealaltă. Este un drum de mai bine de jumătate de oră până la școala în care a fost înscrisă de Salvați Copiii. Ce înseamnă școala online pentru Maria Maria a pierdut de două ori clasa a V-a. Prima oară din cauza dificultăților de-acasă, a doua oară, din cauza pandemiei, care a dat cu totul peste cap sistemul educațional în primele luni de stare de urgență. Neavând tabletă sau vreun alt dispozitiv mobil, Maria nu a putut face școala online.
1,5 milioane de copii s-au aflat la risc de sărăcie și excluziune socială în anul 2020 „Noi pentru ea ne-am gândit la zi. Dar ați văzut câte drumuri trebuie să facă. La zi trebuie să faci teme, iar ea nu are curent. A fost o alegere, și-au dat seama că Maria nu poate să facă față la tot ce înseamnă învățământ la zi”, explică Amalia Gheorghe, coordonatoarea Centrului Educațional în care copiii din zona Giulești Sârbi învață și fac teme atât în programul „A doua șansă”, cât și în programul „Școală după școală”. Maria va termina școala generală la „A doua șansă”.
1,5 milioane de copii s-au aflat la risc de sărăcie și excluziune socială în anul 2020 „Noi pentru ea ne-am gândit la zi. Dar ați văzut câte drumuri trebuie să facă. La zi trebuie să faci teme, iar ea nu are curent. A fost o alegere, și-au dat seama că Maria nu poate să facă față la tot ce înseamnă învățământ la zi”, explică Amalia Gheorghe, coordonatoarea Centrului Educațional în care copiii din zona Giulești Sârbi învață și fac teme atât în programul „A doua șansă”, cât și în programul „Școală după școală”. Maria va termina școala generală la „A doua șansă”.
„Eu sunt foarte mulțumită de rezultatele Mariei, a reintrat în sistemul de educație. Și de-acum, eu trebuie să o sprijin, astfel încât șansele de abandon să fie nule. Mă asigur că are rechizite, încălțări, medicamente. Toate cad în sarcina noastră pentru că succesul copiilor vulnerabili nu vine doar pentru că le oferi această oportunitate de a învăța. Trebuie să fii flexibil și să oferi suport”, explică Amalia Gheorghe.
Este o cifră cu mult mai mare față de anii trecuți, când erau undeva la 28.000 de copii. Efectele abandonului școlar Pe termen lung, abandonul școlar duce la șomaj, sărăcie, probleme de sănătate și excluziune socială. Motivul pentru care copiii părăsesc timpuriu școala sunt mai multe: probleme familiale, dificultăți de învățare, dar mai ales traiul precar, potrivit Comisiei Europene. „A zis doamna Amalia (Amalia Gheorghe, coordonatoarea Centrului Educațional, n.r.) că dacă o să fac cele opt clase și o să mai învăț, o să mă ajute să fac ce îmi doresc”, spune Maria. Momentan, nu știe exact ce și-ar dori să fie „când va fi mare”. Știe doar că nu vrea să se oprească aici cu școala.
„Orice este bine, doamna” Iar dacă o întrebi ce își dorește de Crăciun, nu va spune. Ține pentru ea. „Orice este bine”, răspunde Maria. Deși nu o spune, Maria ar avea nevoie însă de electricitate, de apă curentă și de un drum mai ușor și sigur către școală. De mâncarea care să nu se strice pentru că nu poate sta la frigider și de haine călduroase pentru iarnă. Și de o butelie nouă pentru aragazul din bucătăria improvizată. Sunt dorințele ascunse ale Mariei.
SURSA:https://www.libertatea.ro/stiri/reportaj-maria-fetita-de-14-ani-dorinta-de-sarbatori-3868712?utm_source=facebook&utm_medium=social&utm_campaign=stirileprotv-page-post&fbclid=IwAR1j68RpbCKC6o59H33w93m3eEMPxnrIbn4xaBGWeY_TIGhWbsD2Ljm6q4Q
