Pe 16 martie 1983, Universitatea Craiova învingea cu 1-0 pe FC Kaiserslautern și, după 2-3 în RFG, devenea prima echipă din România care se califica în semifinalele unei competiții europene. Golul marii izbânzi a picat târziu, în minutul 82, dar partida a fost dominată categoric de olteni.
Conform statisticii publicate în „Sportul” a doua zi, raportul șuturilor spre poartă a fost de 12-3 în favoarea gazdelor, iar cel al șuturilor cadrate de 9-1! Și la cornere juveții au stat mai bine, 5-2.
La aproape patru decenii de la cea mai mare performanță a Științei, autorul reușitei de pe „Centralul” luat cu asalt de 50.000 de suflete alb-albastre, Nicolae Negrilă (67 de ani), are totul proaspăt în memorie.
Nicolae Negrilă: „Mi-a dat Dumnezeu gândul cel bun”
– Bună seara, domnule Negrilă! Ce mai faceți?
– Acum, bine, mulțumesc!
– Să înțelegem că ați avut probleme recent? Covid, cumva?
– A, nu, m-a ferit Dumnezeu! Altfel de necazuri. Tot de sănătate. Bine că au trecut.
– În martie ’83 nu vă durea nimic, zburdați după golul cu Kaiserslautern…
– Ooooh, ce vremuri! 16 martie 1983, cea mai frumoază zi din viața mea de fotbalist!
– Este singurul dumneavoastră gol în cupele europene. Culmea, marcat cu stângul!
– Ca să glumesc, n-am vrut să mai dau niciunul după aia, ca să-l țineți minte pe ăsta! (se amuză) Cât despre faptul că am șutat cu stângul, a fost o inspirație de moment. Dacă trăgeam cu dreptul, piciorul meu de bază, probabil că respingea fundașul care era lângă mine. Mi-a dat Dumnezeu gândul cel bun!
Nicolae Negrilă: „Du-te, bă, nu mai admira peisajul!”
– Faza a fost o schemă pregătită sau așa s-a nimerit?
– Ce schemă?, eu nu prea aveam de gând să urc la cornerul ăla. Cârțu mi-a strigat, „Du-te, bă, nu mai admira peisajul!”. Și ce bine că m-a trimis…
– Trupă „grea” de tot Kaiserslautern, nu?
– Doamne, Dumnezeule, spumă de echipă, nu alta! Vă înșir doar câteva nume: Briegel, Melzer, Brehme, Bongartz, Allofs, Nilsson… Poate că acum, când auzim zece știri pe zi despre Messi, Neymar sau Cristiano Ronaldo, aceste nume nu spun mare lucru. Însă toți erau „zmei” atunci. Mai ales în comparație cu noi, românii.
Păi, sincer, nu mai țineți minte cum era în anii ăia? Ne băteau încă de la vestiare când apăreau la stadion cu autocare ultramoderne, când se afișau cu cele mai tari echipamente de joc, cu cele mai tari ghete etc. Noi am avut ani de zile numai două rânduri de echipament, unul alb și unul albastru. Nici teren de antrenament nu aveam, ne pregăteam pe zgură ca să protejăm „Centralul”.. Iar de pe autocarul nostru cădeau tablele dacă prindea viteză mai mare. A fost o minune ce am realizat, ascultați-mă!
Nicolae Negrilă: „Tata era președinte de CAP, cum să rămân în RFG?”
– Ați luat și o primă pe măsura performanței?
– Nu mai țin minte exact, vreo 40.000 de lei. Poate chiar mai mult. Erau bani frumoși raportat la cât câștigau românii obișnuiți în vremurile alea. Dar față de cât se câștigă acum… Ăsta a fost „norocul” nostru, ne-am născut prea devreme.
– Sau măcar să fi putut pleca legal în străinătate. Apropo, ați avut vreo ofertă concretă?
– În 1981, când a rămas Marcel Răducanu în RFG, puteam să rămân și eu. Era un impresar, Berger îi zicea, cu relații foarte bune în fotbalul vest-german. El l-a ajutat pe Marcel, zicea că-mi rezolvă și mie transferul.
– Și?
– N-am putut rămâne. Ar fi însemnat să-mi distrug familia. Tata era președinte de CAP, vă dați seama ce val de represalii ar fi urmat, dacă fiul lui ar fi fugit într-o țară din Occident!
Nicolae Negrilă și-a luat livret pe blat, ca să nu ajungă la Steaua
– Dar la Steaua de ce n-ați ajuns? Știm că v-a dorit insistent la un moment dat.
– Așa este. Și pe mine, și pe Crișan. Eu nu făcusem armata, am fugit cât am putut. Livret mi-a dat „pe blat” fratele soacrei, că lucra în Ministerul Apărării.
– Dacă ați fi fost luat să satisfaceți serviciul militar, nu mai aveați scăpare!
– Așa este, eram duși cu arcanul, cum se zice, în Ghencea.
– Și nu ar fi fost mai bine?
– Poate da, poate nu, cine știe… Atunci așa am gândit, am zis eu să fiu fidel Universității. Ulterior, recunosc, m-am gândit „„cum ar fi fost dacă…”.
Nicolae Negrilă: „Nea Mircea avea «copiii» lui”
– Relația cu naționala cum a fost? În 1980 și 1981 ați jucat foarte mult, apoi tot mai rar, deși cu Universitatea traversați cele mai bune perioade.
– La finalul lui ’81, după ratarea calificării la Mondialul din Spania, s-a schimbat selecționerul. A venit Mircea Lucescu. Iar nea Mircea avea și el „copiii” lui de la Hunedoara. Gabor, Văetuș, Dubinciuc și care mai erau.
– Iar pe postul dumneavoastră Rednic!
– Da, așa este…
– Era o vorbă în acei ani, că Lucescu îl folosește pe Negrilă în partidele cu adversari foarte dificili și pe Rednic în meciurile mai ușoare. Ați avut acest sentiment și dumneavoastră?
– Sincer, eu m-am bucurat că am fost pe teren de mai multe ori contra Angliei, și contra Portugaliei și contra Iugoslaviei sau mai știu eu împotriva cărei forțe. Că poate meritam să am mai multe selecții, asta numai voi, presa, puteți spune. Nu vreau să-mi dau singur „calde”.
– Să înțelegem că relația cu Mircea Lucescu n-a fost tocmai ce trebuia să fie?
– Nu neapărat. Indiferent ce a fost acum 35-40 de ani, să știți că eu îl consider pe nea Mircea în top 5 cei mai valoroși antrenori români.
Cum alegea Tinel titularii
– Ce alți tehnicieni ați apreciat?
– Păi, pe nea Tinel Stănescu, pe nea Nelu Oblemenco, pe nea Tică Oțet…
– Apropo de Oțet, se spune că, dacă Universitatea ar fi avut un antrenor mai valoros pe bancă în acel sezon, ar fi câștigat Cupa UEFA.
– Cred că e o răutate la adresa lui nea Tică. Sigur, el era, la bază, profesor de sport. Însă era bine pregătit, citea mult, se documenta. Și, oricum, echipa aia era atât de bună, că juca singură. Știți ce făcea nea Tinel înaintea meciurilor?
– Ce?
– Intra în vestiar, arunca tricourile în aer și ne zicea: „Care le prinde, ăia vor fi titulari!”. Ideea era că toți aveam valoare. Bine, eram și puțini, loturile atunci aveau 15-16 jucători.
Nicolae Negrilă: „Teașcă ne-a paralizat”
– Dar vreun antrenor cu care nu v-ați înțeles deloc?
– Au fost doi. Teașcă și Halagian. Cu Teașcă nici nu puteai să te înțelegi, era paranoic, credea că-l vând toți. În plus, ne-a distrus spatele tuturor, ne-a paralizat! Doamne, cât am mai alergat cu saci de 6-7 kilograme în spate!
– Iar cu Armeanul care a fost problema?
– Hala era spurcat la gură, înjura. Iar mie nu-mi plăcea să fiu înjurat.
– Mai arunca și el o înjurătură ca să vă stimuleze…
– Nu e vorba, că-l simți pe om când o zice mai în glumă sau când o zice din suflet. Să vă dau un exemplu. După un meci la Iași, ne-am întors cu trenul. Nu mai știu de ce n-am luat avionul. Armeanul a stat numai la vagonul restaurant, s-a îmbătat criță! Tot drumul m-a făcut albie de porci. N-am mai rezistat, iar când am ajuns la Craiova l-am luat de păr și…
– Și?
– Nu i-am făcut nimic… Ce să-i mai fac, era rupt! L-am aruncat într-un taxi să-l ducă acasă.
– Ați mai avut viață cu el după asta?
– N-a stat mult la Craiova, oricum..
Ce avantaje îi aduce statutul de Cetățean de Onoare
– Acum ce mai faceți, domnule Negrilă? Cu ce vă ocupați?
– Sunt pensionar. M-am retras la țară.
– Pensia suficientă?
– Mai degrabă „nesimțită”. Am 24 de milioane. Lei vechi, că dacă erau noi…
– De ce atât de puțin?
– Trebuie să le „mulțumesc” foștilor mei angajatori. Mititelu nu mi-a plătit CAS-ul vreo trei ani, Mihăileștii vreo doi… M-am interesat la Primărie cum s-ar putea rezolva. Olguța mi-a zis că trebuie să achit 150 de milioane. Adică vreo șapte pensii! Păi, de unde – Doamne, iartă-mă! – să scot atâția bani dintr-un foc?!
– Nu sunteți Cetățean de Onoare al orașului?
– Sunt, însă ce credeți că înseamnă asta? Mi se face marea favoare de a merge gratuit cu tramvaiul! Aaa, și cu autobuzul!
– Dacă ați fi dat mai multe goluri cu Kaiserslautern, poate primeați mai multe favoruri!
– (hahaha) Hai că m-ați făcut să râd… Să fiți sănătoși! Și să nu ne uitați, că tare grea e uitarea!
Cel mai mare salariu l-am avut la Petroșani, nu la Craiova! La Jiul câștigam 9.000 de lei pe lună, plus prime babane. La Universitatea a fost cât de cât bine doar după implicarea lui Ștefan Andrei.
După calificarea cu Kaiserslautern, le ziceam colegilor în glumă: «Pupați-mă, pupați-mă mai cu foc decât vă pupați nevestele, că v-am băgat o grămadă de bani în buzunar!»
Am doi nepoți, Alex și Andrei, care sper să-mi calce pe urme. Sunt încă mici, au 7 ani, însă pare să le placă tare mult fotbalul. Să vedem ce-o fi peste câțiva ani.
Craiova Maxima o știau și babele care vindeau pătrunjel la piață. Lung, Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu, Țicleanu… Era ca o poezie. Marea noastră satisfacție era că nu ne iubeau doar oltenii. Lumea ne aplauda și la Constanța, și la Oradea, și la Bacău. Gândiți-vă cum erau primiți în orașele alea dinamoviștii!
Cupa UEFA ’82-’83, sferturi de finală, manșa secundă (în tur 2-3)
– Nicolae Negrilă
U Craiova – Kaiserslautern 1-0
A marcat: Negrilă (82′)
U Craiova: S. Lung – Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu – Țicleanu, Donose, Balaci – Crișan (46′ Beldeanu), Cămătaru, Geolgău (75′ Cârțu). Antrenor: Constantin Oțet
Kaiserslautern: Reichel – Wolf, Briegel, Melzer, Dusek – Geye, Bongartz, Brehme – Eilenfeld (87′ Hübner), Nilsson, T. Allofs. Antrenor: Rudolf Kröner
Stadion: „Central”. Spectatori: 50.000
Arbitru: Keith Hackett (Anglia)Traseul Universității în sezonul 1982-1983 al Cupei UEFA
Turul întâi: 3-1 și 0-1 cu AC Fiorentina (Italia)
Turul al doilea: 3-0 și 2-0 cu Shamrock Rovers (Irlanda)
Optimi de finală: 2-0 și 0-1 cu Bordeaux (Franța)
Sferturi de finală: 1-0 și 2-3 cu Kaiserslautern (RFG)
Semifinale: 1-1 și 0-0 cu Benfica (Portugalia)
CV Nicolae Negrilă
S-a născut pe 23 iulie 1954, la Gighera (Dolj)
Postul pe care s-a consacrat: fundaș dreapta
Înălțime / greutate ca fotbalist: 1,70m / 69kg
A făcut junioratul la U Craiova
Ca senior, a fost legitimat la: U Craiova (’74-88), Jiul Petroșani (’88-’90)
Primul meci în Divizia A: Petrolul Ploiești – U Craiova 0-0, pe 19 iunie 1974
Ultimul meci în Divizia A: Jiul Petroșani – FCM Brașov 3-1, pe 5 iunie 1990
Meciuri / goluri în Divizia A: 377 / 15
Meciuri / goluri în Cupa României: 45 / 3
Palmares: 3 titluri de campion (’74, ’80, ’81) și 4 Cupe ale României (’77, ’78, ’81, ’83)
Meciuri / goluri în cupele europene: 46 / 1
Meciuri / goluri la naționala de seniori: 27 / 1
Ca antrenor principal, a pregătit formațiile Constructorul Craiova (’92-’93), FC Caracal (’95-’96, ’05-’06), Gilortul Tg. Cărbunești (2002-2003), CSM Reșița (’03-’04), Senaco Novaci (’04-’05)
Top 5 meciuri în Europa pentru U Craiova
Negrilă 46
Ștefănescu 45
Ungureanu 43
S. Lung 41
Geolgău 38
sursa: https://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/retro-gsp-negrila-craiova-kaiserslautern-657798.html
