Anul bisericesc nu începe la aceeași dată cu anul civil. Deși Biserica săvârșește la 1 ianuarie slujba Te Deum-ului pentru începutul unui nou an, anul bisericesc începe la 1 septembrie.
Anul bisericesc ortodox se împarte în trei mari perioade:
Triodul (perioada prepascală);
Penticostarul (perioada pascală);
Octoihul (perioada postpascală);
Ziua de 31 august este ultima din cursul anului bisericesc, iar la 1 septembrie, după cum au stabilit Sfinții Părinți ai Sinodului I Ecumenic de la Niceea, începe noul an bisericesc. Acest moment marchează, pe de o parte, începutul creării lumii conform tradiției iudaice, iar pe de altă parte, începutul propovăduirii Evangheliei de către Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, conform tradiției noastre creștine.
Sfârșitul anului bisericesc, ca de altfel și începutul lui, se află sub ocrotirea și binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului, deoarece cea mai mare sărbătoare la sfârșitul anului bisericesc este Adormirea Maicii Domnului, în data de 15 august, iar la începutul anului bisericesc, prima mare sărbătoare este Nașterea Maicii Domnului, la 8 septembrie.
În Vechiul Testament, luna septembrie era sărbătorită în chip deosebit, ca poporul ales să se îndulcească de roadele câmpului, slujind Dumnezeului celui viu cu mai multă dragoste.
Erau mai multe motive pentru care în Vechiul Testament se sărbătorea începutul unui nou an în prima zi a lunii septembrie. În această lună, scăzând apele potopului, corabia lui Noe a stat pe Muntele Ararat, tot în septembrie Sfântul Proroc Moise s-a coborât a doua oară din munte, aducând Tablele cele noi, care aveau în ele scrisă Legea Domnului.
De asemenea, în această lună a început a se zidi cortul Domnului de către semințiile lui Israel, iar arhiereul cel mare intra singur, o dată pe an, în cortul ce se numea Sfânta Sfintelor.
Tot în această perioadă, poporul lui Dumnezeu se curăța de păcatele făcute în anul întreg, smerindu-și cu post sufletele înaintea lui Dumnezeu și aducând ardere de tot Domnului.
Sfânta Biserică prăznuiește începutul anului nou în prima zi a lunii septembrie, pentru faptul că în această zi, Mântuitorul Iisus Hristos Și-a început activitatea Sa publică.
A intrat în sinagogă și a citit cuvintele prorocului Isaia, care profețeau despre Persoana Sa dumnezeiască: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați. Și să vestesc anul plăcut Domnului” (Isaia 61, 1-2 și Luca 4, 18-19).
În această zi este pomenit de Biserica Ortodoxă și Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul.
Sfântul Dionisie (470-545), numit Cel Mic sau Smerit, a fost un cuvios și teolog din Dobrogea, care a avut cunoștințe de astronomie și de măsurare a timpului.
A stabilit la vremea lui pascalia sau data sărbătoririi Paștelui și a fixat cronologia erei creștine, luând pentru prima dată ca punct de plecare pentru numărarea anilor Nașterea Mântuitorului ca anul 1 al erei creștine. Astfel, datorită Sfântului Dionisie Exiguul afirmăm astăzi că suntem în anul 2010 „după Hristos”, deoarece el a propus numărarea anilor începând cu Întruparea Domnului. Astfel, el abandonează era lui Diocletian și acceptă anul 753 a.u.c. ca an al Întrupării Domnului și punctul de la care începe era creștină. Calendarul stabilit de el a fost adoptat în Italia în anul 527, mai târziu în Franța și în Anglia (Sinodul de la Whitby, 664), extinzându-se cu vremea în întreaga lume creștină.
Calificativul de „cel Mic” sau „Exiguus” și l-a luat el însuși ca gest de smerenie. S-a născut în jurul anului 470 în Scitia Mică și a intrat de tânăr în viața monahală. După finalizarea studiilor în una din școlile mănăstirești din Dobrogea, ajunge ca pelerin în Orient. Din cauza monofizismului este nevoit să meargă la Constantinopol și de aici la Roma. Va lucra sub ascultarea a zece papi, începând cu Atanasie al II-lea (496-498) și încheind în timpul pontificatului lui Vigiliu (537-555).
Datorită traducerilor pe care le-a făcut din diverși scriitori și Părinți ai Bisericii creștine din Orient, cum au fost Chiril al Alexandriei, Grigorie de Nysa, etc, el a făcut cunoscută teologia răsăriteană în mediul latin. A fost și profesor la o școală din Vivarium, întemeiată de Casiodor, unde a predat Dialectica.
Al doilea mare merit care îi revine lui Dionisie cel Mic, se leagă de activitatea de traducere în latină și de colecționare a canoanelor bisericești, fixate la diferite sinoade sau concilii și care fuseseră redactate în limba greacă.
Cuviosul Dionisie Exiguul a trecut la cele veșnice în Italia, la Vivarium, pe la 545-550.
sursa: activenews.ro
RECLAMĂ
RECLAMĂ
