S-a dovedit. Noi, românii, ne pricepem la orice. Politică, fotbal, agricultură, dar mai ales la şoferie. Toţi suntem şoferi, iar fiecare dintre noi este cel mai bun.
Eu am permis de peste 10 ani şi nu am luat nicio amendă, am mers cu 250 de km/h pe autostradă şi nu m-au prins, am făcut drifturi în parcare, deci sunt şi pilot de raliuri.
Toţi ne spunem acelaşi lucru, în fiecare zi când ieşim pe uşă: ‘N-are cum să mi se întâmple tocmai mie. Sunt prea bun!’.
Doar că statisticile au arătat că Dumnezeul şi planul lui nu îi lasă în viaţă pe cei mai buni dintre noi. Ba din contră, de fiecare dată, cei mai buni dintre noi pier în accidente.
Chiar şi definiţia de accident înseamnă de fapt o greşeală. Cea mai mică greşeală este de ajuns pentru moarte.
Moartea nu iartă nicio greşeală, nicio clipă de neatenţie, niciun moment în care tu, ca şofer profesionist ce eşti, vrei să te lauzi în faţa prietenilor cu talentul pe care îl ai la volan.
O vorbă din bătrâni spune că atunci când eşti mort este la fel ca atunci când eşti prost. Toată lumea ştie, doar tu nu ştii.
Şi atunci va veni ziua în care vei ieşi pe uşă şi n-o să te mai întorci.
Părinţii, fraţii şi prietenii te vor suna în disperare pe telefonul mobil, iar tu nu vei răspunde. Va răspunde într-un final un poliţist.
Acel poliţist care a mai făcut asta de câteva zeci de ori. Şi îi va spune omului de la celălalt capăt că cel pe care îl caută şi cu care spera să vorbească, nu mai este printre noi.
A murit.
Şi nimeni, şi nimic nu vor putea schimba asta. Moartea este ireversibilă, însă nu am ajuns încă la nivelul la care să putem înţelege acest fapt.
Acele momente în care apeşi până la podea pedala de acceleraţie, te uiţi la vitezometru şi ai peste 150 de km/h sunt de nepreţuit. Te simţi cel puţin ca atunci când dai bani la lăutari şi ăia îţi strigă numele.
Doar că, spre deosebire de lăutari, în cazul unui accident nu mai apuci să regreţi că ai dat o groază de bani pentru o senzaţie.
Într-un accident plăteşti cu tot ce ai tu mai de preţ: cu viaţa. Şi nu numai cu viaţa ta, ci şi a altor persoane, cel mai des, apropiate ţie.
Şi nu numai cu viaţa lor, ci şi cu viaţa celor care rămân în viaţă şi plâng după tine. Le distrugi viaţa.
Dar pentru tine nu mai contează pentru că eşti mort.
Las-o mai uşor şi fii atent la volan. Nu distruge atâtea vieţi pentru o senzaţie.
Sursa: observator
