Despre oameni mici cu suflete mărunte am scris destul… nu că nu aş mai avea ce să scriu, fiindcă ei există în jurul nostru şi încearcă frecvent să ne tulbure pacea sufletelor… Le-am mai transmis uneori câte un mesaj, sperând că îi ajut să își recunoască răutatea patologică, atât de corozivă pentru sufletele lor, dar…
Răutatea unora nu mă sperie şi nici nu mă supără, pentru că nu mă atinge în niciun fel. Răutatea lor ar trebui doar să mă întristeze, deoarece ştiu că ea ascunde multă nefericire, neîmplinire şi chiar prostie. Cred că m-am imunizat şi nici măcar nu mă mai pot întrista pentru oamenii răi, fiindcă atitudinea lor îmi este indiferentă. De amuzat nici atât, fiindcă asociez răutatea cu o boală, iar de oamenii bolnavi ar fi mare păcat să râd…
Nu vă mai consumaţi, oameni răi… Nu vă mai irosiţi să stricaţi, să denigraţi, să faceţi eforturi inutile de a distruge ceea ce alţii au construit… Este păcat de timpul vostru şi de energia voastră, de conştiinţa voastră, de momentele acelea când veţi privi în urmă şi veţi realiza ce aţi fi putut face bun şi frumos în viaţa voastră şi că, de fapt, aţi făcut lucruri urâte, care nu vă fac cinste…
Nu vă mai ucideţi timpul cu gânduri negative, nu vă mai otrăviţi sufletele cu sentimente urâte…
Chiar atât de puţin vă preţuiţi pe voi înşivă? Chiar vă simțiți bine în postura omului decăzut? Chiar atât de slabi sunteţi încât să nu vă puteţi depăşi condiţia şi să evoluaţi? Chiar atât de puţină credinţă aveţi, chiar atât de mult subestimaţi puterea şi dreptatea Divinităţii?
În viaţă, în Univers, există un echilibru perfect între bine şi rău şi aş regreta să ştiu că, la un moment dat, veţi blama soarta pentru nefericirea voastră, întrebându-vă: „Ce-am făcut să merit asta?!”
Este atât de simplu, de bine şi de frumos să trăieşti în pace şi armonie cu tine însuţi şi cu ceilalţi, să îţi vezi de drum fără a-i îmbrânci pe alţii din jurul tău, să construieşti pentru tine în loc să distrugi ceea ce au clădit alţii, să ajuţi, să-i tolerezi şi pe cei care, dintr-un motiv sau altul, nu îţi plac sau pe care nu-i poţi înţelege, să taci atunci când n-ai nimic bun de spus şi să nu împrăştii răutate şi urâţenie în jur…
Ar trebui să știți că atunci când nu aveți loc de alții (care nu vă deranjează și care își văd liniștiți de drumul lor), vă incomodează, de fapt, propria voastră persoană… Și ar trebui să înțelegeți că nimeni nu este vinovat pentru neputința voastră de a vă folosi timpul și energia în scopul binelui…
Sufletul omului e dependent de iubire şi de frumuseţe şi ar trebui să înţelegeţi că nu veţi fi niciodată fericiţi dacă îl hrăniţi cu sentimente negative… și ar trebui să realizați că oferind răutate și urâțenie nu veţi primi niciodată înapoi ceea ce vă lipseşte acum când nu puteţi fi buni, senini, liniştiţi…
Răutatea este o boală care se vindecă numai cu iubire…
sursa:https://randuripentrutine.eu/rautatea-este-o-boala-si-o-vei-intalni-doar-la-oameni-nefericiti-frustrati-si-neimpliniti/?fbclid=IwAR2AgQ3V9JvyaQZTDO6T2fVAYd5SVn6JWsj0gE6KL0Mh23rp99hhW5aDVV0
